Economie – Cursuri – Seminarii

Mai 26, 2009

SERVICIILE PENTRU PRODUCTIE

SERVICIILE PENTRU PRODUCŢIE

  1. I.    Semnificaţii, structură, organizare
  2. II.    Caracterizarea principalelor categorii

I. Serviciile pentru producţie cuprind ansamblul serviciilor utilizate ca factori intermediari de producţie, de aceea mai sunt denumiţi şi servicii intermediare.

Sfera serviciilor pentru producţie poate fi structurată în 4 grupe după criteriul situării lor faţă de timpul desfăşurării producţiei de bunuri.

  • Servicii situate în amonte de producţie:

–       cercetare, dezvoltare, proiectare;

–       studii de fezabel şi evaluarea riscului;

–       concepţia şi elaborarea produselor;

–       studii de piaţă;

–       consultanţă în domeniul afacerilor şi management;

  • Servicii prestate în timpul producţiei:

–       cele de inginerie;

–       controlul tehnic al calculelor;

–       testarea produselor;

–       repararea + întreţinerea utilajelor;

  • Servicii desfăşurate în paralel cu producţia:

–       leasing;

–       factoring;

–       consiliere, contabilitate financiară juridică;

–       recrutarea, formare personal;

  • Servicii situate în aval de producţie:

–       publicitate;

–       transport;

–       service;

Evoluţia serviciilor de producţie

Sporirea ponderii serviciilor pentru întreprinderi în ocuparea populaţiei şi în total cheltuielile de producţie şi desfacere reprezintă cea mai spectaculoasă modificare din structura sferi serviciilor în ultimile decenii.

Istoria modernă a serviciilor pentru producţie poate fi prezentată ca succesiune a 3 valuri, corespunde satisfacerii unor funcţii distincte ale producătorilor.

Primul val – perioada interbelică în SUA, 1950-1960 ->pentru Europa Occidentală a constat în apariţia şi dezvoltarea serviciilor cu rol periferic pentru producţie (consultanţă, studii de producţie, publicitate…).

Al doilea val – 1965-1975 se caracterizează prin tendinţa de externalizare a serviciilor pentru producţie, respectiv de organizare a lor în cadrul unor întreprinderi specializate.

Al treilea val – se desfăsoară şi în prezent = dezvoltarea aşa numitelor servicii avansate de producţie bazate pe tehnici moderne ale informaticii şi telecomunicaţiei. Multe din aceste servicii se caracterizează prin prefixul „ tele” telebanking, telematica= prelucrarea + transmiterea la distanţă a datelor teleshoping.

Alături de creşterea serviciilor pentru producţie se constată tendinţa de diversificare a acestora în ţările dezvoltate fiind identificate peste 300 tipuri de servicii pentru producţie. Caracteristica acestor servicii diverse este gradul lor mare de specializare.

Exemplu: firmele de leasing sunt specializate pentru închirierea de maşini + echipament, apartament de birou, localuri…..

Multe dintre serviciile pentru întreprindere au un  caracter original, apariţia şi dezvoltarea lor demonstrează caracterul dinamic al cererii de servicii.

În rândul acestor servicii originale:

Servicii furnizate de incubatoare sau pepinierede afaceri. Oferă servicii pentru mici întreprinderi punându-le la dispoziţie un sediu şi minim de echipamente.

Centre de formare şi educare a bărbaţilor pentru asigurarea unui comportament normal în relaţii profesionale cu femeile.

Organizarea serviciilor pentru producţie:

  1. Desfăşurarea serviciilor de producţie în cadrul unor compartimente specializate ale întreprinderii (cercetare-dezvoltare, marketing, aprovizionare şi desfacere, resurse umane…). Această soluţie = soluţia integrării.
  2. Organizarea şi desfăşurarea serviciilor pentru producţie în cadrul unor întreprinderi specializate în exteriorul întreprinderii. Aceasta este soluţia externalizării serviciilor de producţie.
  3. Întreprinderea îşi produce singură serviciile dar într-o entitate autonomă, de exemplu o filială a ei=soluţia qvasi-integrării.
  4. Întreprinderea să utilizeze simultan soluţia internalizării şi cea a externalizării în funcţie de anumiţi factori şi înprejurări concrete. Este cazul serviciilor de informatică.

II. Caracterizarea principalelor categorii de servicii pentru producţie

–       Comerţul + transporturile

–       Leasingul + factoringul

Comerţul

Importanţa comerţului pentru orice ţară este demonstrată de faptul că deţine ponderi semnificative în creearea producţiei PIB indiferent de gradul de dezvoltare economic a ţărilor.

10-20% contribuie comerţul la creearea PIB în toate ţările.

Ca urmare a caracterului pronunţat personalizat al muncii în această ramură îşi găsesc ocupaţie permanentă sau ocaziţională un număr mare de persoane care reprezintă în general între 7-12% din totalul populaţiei active.

În mod deosebit trebuie subliniat rolul comerţului extern în economia unei ţări. Astfel exportul reprezintă una din cele mai importante moduri de valorificare a producţiei unei ţări şi de echilibrare a balanţei de plăţi externe.

Importul = o sursă de diversificare şi de completare a ofertei interne de bunuri de producţie sau de consum.

Exporturile mondiale de bunuri şi servicii îl deţin ţările dezvoltate economic dintre care se remarcă SUA, Germania, Japonia, Franţa,  Marea Britanie.

Ţările foste socialiste deţin pondere în comerţul mondial. România situându-se pe unul din ultimele locuri cu o pondere de 0.1% export şi 0.2% la importuri, balanţa comercială fiind deficitară.

Comerţul este animat de numeroase transformări, chiar revoluţionare. Tendinţe de concentrare a acţiunilor comerciale în întreprinderi din ce în ce mai mari aşa numite uzine de distribuţie îi corespunde o politică de grupare voluntară şi de asociere a micilor comercianţi pentru a face faţă concurenţei întreprinderii gigant.

Exemplu: lanţurile voluntare care reunesc grosişti+ detailişti

cooperativele de comercianţi – mai ales detailişti

franciza – permite utilizarea mărcilor şi a metodelor de comercializare de renume international.

Revoluţionarea în comercializarea produselor

– prin comerţul electronic prin internet. Include o gamă largă de servicii incluzând cataloage electronice, sisteme suport pentru comerţul cu mărfuri şi servicii, sisteme suport pentru logistică şi tranzacţii.

Avantajele principale:

–       creşterea semnificativă a vitezei de comunicare;

–       reducerea unor posturi;

–       întărirea relaţiei cu clienţii;

–       comoditatea efectuării cumpărăturilor;

Comerţul electronic presupune schimbări în organizarea companiilor, un management diferit şi exigenţe sporite în ceea ce priveşte calculul serviciilor.

Exemplu: importanţă deosebită capătă livrarea produselor (viteza şi calitate).

După estimările specialistilor comerţul electronic a crescut pe plan mondial 60 miliarde USD- 1998 la 1500 miliarde USD -2002.

Mai mult de 2/3 din această valoare=afacerile dintre firme.

Transporturile

Au un rol economic deosebit de important cât şi un rol social legat de nevoile de deplasare şi comunicare ale oamenilor. Acţiunile de transport îndeseobi feroviare şi aeriene sunt intensive în capital cerând investiţii masive accesibile marilor corporaţii. Transporturile oferă posibilităţii de economii de scală existând o proporţie mare a costurilor fixe care distribuite pe un număr mare de utilizări determină reducerea costurilo unitare.

În aproape toate ţările, transporturile deţin o pondere importantă în crearea PIB, care variază

3-7%.

Pentru România, în anul 2000, ponderea transporturilor în crearea PIB a fost 6.4% iar în ocuparea populaţiei 3.8%.

Declinul accentuat al producţiei industriale şi agricole a determinat scăderea numărului de mărfuri transportate de la 2200 mil tone în 1990 la ~ 360 mil. tone în 2000 (84%), iar parcursul mărfurilor (t/km) a scăzut  de la 200 miliarde km 1990, la 42 miliarde km în 2000.

Principalele forme de transport

Transporturile rutiere de persoane şi de mărfuri sunt realizate de un număr mare de întreprinderi M şi M; în majoritatea ţărilor tarifele pentru aceste transporturi sunt liberalizate.

Transporturile rutiere de mărfuri au o serie de avantaje:

–       mobilitatea deosebită, autovehiculele nefiind legate de instalaţii fixe;

–       se pot aplica tehnologii moderne: paletizarea şi containerizarea evitându-se transbordările pe parcurs, evitându-se manipulările costisitoare pierderile cantitative / calitative;

–       specializarea mijloacelor de transport existând în acest sens autovehicule speciale pentru produsele perisabile, congelate, fragile;

–       autovehiculele pot fi redirijate pe parcurs în funcţie de conjunctura pieţei sau alte considerente.

Dezavantajele transporturilor rutiere:

–       capacitatea de transport relativ redusă în raport cu cel feroviar şi naval ceea ce determină costuri speciale pe t/km de câteva ori mai ridicate;

–       eficienţa transportului auto se realizează mai ales pe distanţe mici;

–       este afectat de criza energetică pe plan mondial.

In Romania transporturile rutiere detin ponderea pe plan mondial in volumul marfurilor transportate dar nu si in parcursul marfurilor transportate. In 2000 – ponderea este de 74% in volumul marfurilor trnasportate, dar numai 34% in parcursul marfurilor.

Transportul rutier detine o pondere importanta si in transportul de persoane atat in interiorul localitatilor cat si la nivelul national si international datorita avantajelor sale in mare parte asemanatoare cu cele mentionate la transportul de marfuri.

In transportul interurban si international de pasageri in Romania transportul rutier detine ponderea cea mai mare in numarulpasagerilor transportati, 63% in 2000 dar nu si in parcursul pasagerilor unde sunt 36%.

Transporturile feroviare de marfuri si persoane sunt efectuate de companii mari, multe dintre ele apartinand statului.

Dintre avantaje :

–       deplasarea marfurilor in partizi marei, indeosebi a marfurilor de mare volum (minereuri, carbuni…)

–       viteza mare datorita caruia timpul de transport este redus

–       costul mai scazut rutier si cel aerian

Dezavantaje:

–       nu asigura intotdeauna transportul direct de la beneficiar necesitand combinarea mai multor forme de transport – cresc astfel costurile

–       eficienta transportului feroviar apare corespunzatoare numai pe distante mari.

In transportul de marfuri transportul feroviar detinea in 2000 in Romania 20% din volumul marfurilor si 43% din parcursul marfurilor.

In transportul de persoane detine ponderea majoritare 54%, pasageri 36%.

Transporturile maritime sunt realizate de un numar foarte limitat de companii, tarifele pentru aceste transporturi sunt discutate la conferinte existand intelegeri la nivel international.

Se constata tendinta de concentrare a activitatii de transport maritim prin gruparea companiilor la nivel international, grupari de capitaluri sau de nave.

Transportul maritim reprezinta modalitatea de transport cea mai ieftina. 70-80% din traficul mondial de marfuri este asigurat de transportul maritim.

In Romania transportul maritim detine locul 3 in privinta parcursului marfurilor.

Transporturile fluviale – pe locul 2 dupa transporturile maritime, fiind de 2-3 ori mai ieftine decat transportul feroviar si mult mai ieftine decat transportul rutier si aerian.

Transporturile aeriene – au cunoscut in perioada postbelica o perioada foarte stabila.

Transporturile aeriene pot fi organizate ca servicii regukate servicii neregulate (charter) servicii de taxi aerian.

Serviciile regulate opereaza pe rute interne sau internationale pe baza orarelor publicate. Din punctul de vedere al proprietatii companiile de transport aerian sunt: private, publice sau cu capital mixt.

Serviciile de charter sunt curse organizate direct evitandu-se opririle intermendiare si schimbarea aparatelor. Ele ofera anumite facilitati de plata.

Serviciile de taxi aerian sunt serviciile charter cu avioane private, 4-18 persoane sunt folosite de oameni de afaceri.

In Romania 2000, transporturile aeriene au detinut 12.5% din sosirile vizitatorilor straini in Romania si 8.4% din plecarile vizitatorilor romani in strainatate.

LEASING-UL

Reprezinta un contract de inchiriere a unui bun mobil sau imobil. Exista mai multe forme de leasing: financiar si operational.

Leasingul financiar presupune ca la sfarsitul perioadei contractului societatea specializata de leasing sa-si recupereze cheltuielile totale adica valoarea echipamentelor si cheltuielile financiare si de asigurare, la care se adauga profitul societatii pe seama chiriei totale incasate. In acest caz valoarea ramasa a bunului inchiriat nu mai prezinta interes.

Leasingul operational nu presupune ca societatea de leasing sa-si acopere cheltuielile si profitul pe seama chiriei. Valoarea ramasa a bunului inchiriat prezinta in acest caz o importanta mult mai mare, bunul fiind revandut altei intreprinderi la un pret care sa-i asigure societatii alaturi de chiriile incasate un profit scontat.

Dezvoltarea leasingului se datoreaza avantajelor pe care le ofera pentru beneficiari:

  • asigurarea unei finantare totale a echipamentelor si cheltuielilor adiacente in conditiile unei insuficiente a capitalului propriu.
  • Diminuarea bazei impozabile a intreprinderii datorita faptului ca cheltuielile aferente chiriei sunt incluse in costurile de productie
  • Posibilitatea de a tine permanent pasul cu tehnica momentului prin inlocuirea echipamentelor uzate moral.

FACTORINGUL

Este preluarea pe baza de contract a unei parti din functiile financiar contabile ale unor intreprinderi de catre o societate de servicii financiare denumite factor.

Societatea factor cumpara toate drepturile intreprinderii cu care a incheiat contractul de factoring, din vanzarea produselor urmand a incasa contra valoarea lor de la clientii acestuia. Practic, dupa primirea documentelor din care rezulta livrarea marfurilor, societatea factor pune la dispozitia intreprinderii furnizor contravaloarea marfurilor rezultatea din documentele de livrare mai putin dobanda calculata la pretul pietei si mai putin un comision care reprezinta 2% din contravaloarea marfurilor.

In  continuare societatea factor recupereaza contra-valoarea marfurilor de la clienti la scadentele stabilite. In caz de neachitare a sumelor societatea factor isi asuma in intregime riscul.

Avantaje:

– rezulta din simplificarea si amplificarea surselor de finantare a intreprinderilor furnizoare, astfel acestea neavand datorii de incasat de la clienti, datorii preluate de societatea factor, dispun de capital cu care pot sa-si reia si sa-si dezvolte productia.

– Simplificarea aparatului contabil al intreprinderii si reducerea pe aceasta baza a cheltuielilor cu caracter administrativ.

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: