Cap II – Analiza activitatii de productie si comercializare

2.1. Analiza situatiei generale a activitatii de productie si comercializare pe baza indicatorilor valorici.

Pentru caracterizarea activitatii de productie si comercializare se utilizeaza un sistem de indicatori valorici, fiecare continuand o anumita informatie economica.

• Primul indicator valoric – cifra de afaceri CA = suma veniturilor obtinute din activitati comericale curente, intr-o anumita perioada de timp.
• Al doilea – productie marfa fabricata  Qf  = exprima valoarea productiei facute, si a semifabricatelor destinate vanzarii
• Al treilea –productia exercitiului Qc = reflecat volumul total al productiei obtinute si destinate vanzarii, mai exact cuprinde pe Qf si valoarea lucrarilor executate si serviciilor prestate.
• Al patrulea – valoarea adaugata Qa = plusul de valoare obtinut in urma activitatii firmei intr-o anumita perioada de timp

Qa = Qc – M

M – ———— intermediare respectiv cheltuieli cu materialele

• Valoarea totala neta – este diferenta dintre valoarea adaugata neta si amortizare Qa – A = Qau

Pentru a caracteriza situatia generala a firmei pe baza indicatorilor valorici ai productiei si comercializarii se pot folosi urmatoarele modalitati de analiza :

a)    cu ajutorul indicilor indicatorilor valorici. In acest caz situatia firmelor se aprecieaza comparand corelatiile dintre indicii indicatorilor valorici efectivi (perioada 1) cu corelatiile normale care trebuie sa existe in cadrul unei firme.

Situatii normale

1. I_CA ≥ I_Qf =› ca situatia aceasta este determinata de modificarea stocurilor de produse finite.

-          daca este mai mare are loc reducerea stocurilor de produse finite

-          daca este egal este o evolutie direct proportionala intre vanzari si stocurile de produse finite.

-          Daca este mai mic cresc stocurile – nu este normal

1. I_Qf › I_Qe

Aceasta inegalitate este determinata de reducerea stocurilor de produse in curs de executie, dar pana la limita sestramarii normale a activitatii de productie.

1. I_Qa› I_Qe

Aceasta inegalitate este rezultatul diminuarii ponderii cheltuielilor cu mat.

1. Q_au› Q_a (= nu exista cheltuieli cu mat) (‹ cresc chelt cu mat). Aceasta inegalitate este rezultatul reducerii ponderii amortizarii si cresterii valorii celorlalte elemente care comoun valoarea adaugata (= nu exista amortizare; ‹ cresc cheltuielile cu amortizarea si scad celelalte)

b)    Raportul static intre principalii indicatori valorici. Acest raport se determina pe baza marimilor absolute ale indicatorilor valorici si reflecta evolutia elementelor care diferentieaza cei doi termeni ai raportului.

Sit normale :

Acest raport reflecta modificarea stocurilor de produse finite si a altor evnituri exclusiv cele financiare si exceptionale

Acest raport reflecta evolutia stocurilor de productie neterminata

Elementul care diferentieaza termenii raportului este M

Daca › M scade = M- nu exista   ‹ M – creste

In acest caz elementul care face diferentierea este Amortizarea, A.

c)     Raportul dinamic dintre principalii indicatori valorici

Se stabileste pe baza indicilor indicatorilor valorici si caracterizeaza evolutia comparativa in marimi relative a elementelor care diferentieaza cei doi termeni luati in calcul fata de perioada precedenta.

Caracterizeaza evolutia livrarilor comparativ cu productia fabricata

Caracterizeaza evolutia comparativa a dinamicii finalizarii prod. cu dinamica volumului de activitate.

Caracterizeaza evolutia gradului de prelucrare a resurselor intrate din afara intreprinderii (M)

Caracterizeaza evolutia comparativa a A si a celorlalte componente ale valorii adaugate.

2.2. Analiza cifrei de afaceri

2.2.1 Aspecte conceptuale

CA – Reprezinta veniturile rezultate din vanzarea de marfuri si din operatiunile comericale curente intr-o anumita perioada.

Cifra de afaceri neta = se includ vanzari de marfuri si venituri din subventiile de exploatare aferente vanzarilor

Cifra de afaceri minima =

CA eficienta reprezinta veniturile din vanzari care asigura acoperirea integrala a cheltuielilor fixe totale si a cheltuielilor variabile medii

CA de relizat in cadrul unor restrictii = CA_r

Restrictiv :      capitalul social  K_s

Rata dividendelor R_dv

Cota de repartizare a profitului net destinat autofinantarii CA_f

Cota de impozit pe profit Ci

Rata rentabilitatii resurselor consumate R^RC

P_r net

CA_r =

Dv

P_r brut

DV = suma dividendelor = Ks

Pr brut = Dv x Pr net

Suma veniturilor care trebuie realizata de firma pentru a-si atinge obiectivele

R^RC =

C=

C= cheltuieli

Cifra de afaceri sau veniturile sunt suma cont vanduta prêt.

Cheltuieli aferente cifrei de afaceri :  suma din cont vanduta ori costuri.

Cifra de afaceri marginala – reprezinta venitul aferent unei unitati aditionale de produs sau prestatiei vandute.

CA_marg =

CAi = cifra de afaceri pe unitatea de produs

Cifra de afaceri medie pe unitatea de produs

=  cantitate de prod vandute

2.2.2. Analiza dinamicii si structurii cifrei de afaceri

Dinamica vanzarilor se impune a fi studiata atat pe total intreprindere cat si pe fiecare produs in parte. Cele doua procedee folosite in acest scop sunt :

a)    modificarile absolute4 (p₁-p₀) = reprezinta diferenta dintre vanzarile dintr-un anumit moment si vanzarile din baza de comparatie

b)    cu ajutorul indicilor indicatorilor . Pentru o corecta apreciere a evolutiei in dinamica, a performantelor comericale ale firmei se impune operarea cu cifra de afaceri evaluata in preturi comparabile.

Se calculeaza:

• pe produs CA = qv1 ∙ p₀ (recalculata)
• pe intreprindere CA =

Structura cifrei de afaceri se studieaza folosind urmatoarele criterii de grupare a vanzarilor :

-          pe produse

-          pe clienti

-          pe piete de desfacere

-          faze ale ciclului de viata a produsului

Se folosesc urmatoarele procedee :

1. 1. Utilizarea ponderilor componentelor cifrei de afaceri

g_i (componentele cifrei de afaceri) – ponderea

g_{i =}

In acest caz se studieaza evolutia si stabilitatea unui fenomen al seriei luat in studiu. (daca I = 10 avem 10 produse)

1. 2. Coeficientul de concentrare a vanzarilor (G)

G =

u ≥ 2 obligatoriu

G Є [0,1)

Aprecierea valorii G de  0 semnifica o distributie relativ echilibrata a vanzarilor pe elementele componente luate in calcul.

Daca G = 0 =› elementele componente au aceasi pondere in cifra de afaceri totala concentrarea fiind nula.

Daca G se apropie de 1, rezulta ca avem numar redus de elemente care contribuie in cea mai mare masura la obtinerea cifrei de afaceri a intreprinderii.

3.         Calcularea coeficientului HERTINDAL

H =                H Є

Daca H tinde catre  atunci avem o distributie relativ echilibrata a vanzarilor.

Daca H tinde catre 1 se atesta o concentrare a vanzarilor pe un numar redus de componente ale seriei.

4.         Metoda ABC

Se aplica in cazul unei clientele teoretice eterogene si din calcule ar rezulta urmatoarea structura :

Zona A              – 10% din clienti contribuie cu 60% din CA

Zona B              – 40% din clienti contribuie cu 30% din CA

Zona C              – 50% din clienti contribuie cu 10% din CA

Studierea acestei distributii teoretice permite stabilirea unor concluzii utile in fundamentarea deciziilor privind volumul de activitate in functie de rentabilitate si risc astfel :

Zona A se caracterizeaza printr-o rentabilitate mare si risc mare

Zona B se caracterizeaza printr-o rentabilitate medie risc moderat

Zona C se caracterizeaza printr-o rentabilitate mica risc mic

Pentru reprezentarea curbei reale ABC s-au luat in calcul urmatoarele valori (valori reiesite din calcul)

- zona A – 10% din clienti contribuie cu 45% la CA

- zona B – 40% din clienti contribuie cu 30% la CA            curba reala (p₁)

- zona C – 50% din clienti contribuie cu 25% la CA

CA%

0                                               50                         100 clienti

curba teoretica

curba reala

daca c.t este deasupra c.r.

Pentru a vizualiza si formulele puteti descarca fisierul in format word, accesand linkul: AEF 7

in cazul in care o firma desfasoara o activitate de productie vom aplica urmatoarele modele economice:

I. CA=

Qf = prod maraf aplicata

N_s = numar salariati

= productia medie anuala

= gradul de valorificare a productiei fabricate

N_s

CA

II.

Mf = valoarea medie anuala a mijloacelor fixe totale

= gradul de inzestrare tehnica a personalului

M’f = valoarea medie anuala a mijloacelor fixe direct productive

= ponderea mijloacelor fixe prod in total mijloace fixe

= randamentul mijlocelor fixe productive

III. CA =

Qvi = cant de prod vanduta

pi = prêt vanzare pe structura anuntata

In cazul firmelor care desfasoara activitati de comert.

1. I. CA = N_e ·K_s

N_e = numar de puncte de vanzare

K_s = coef mediu al schimburilor de lucru

= nr de zile lucrate de un lucrator comercial operativ

= productivitatea medie zilnica/lucrator comercial operativ

CA

Analiza

∆C₁ = CA₁ – CA₀

1. ∆N_E = (N_E1-N_E0) K_S0 ∙ N_z0 ∙ W_z0
2. ∆K_s = N_E1(K_s1-K_s0) ∙ N_z0 ∙ W_z0
3. ∆N₂ = N_E1∙ K_s1(N_z1-N_zo) ∙ W_z0
4. ∆W₂ = N_E1 ∙ K_s1 ∙ N₂₁ (W₂₁-W₂₀)

∆CA = 1+2+3+4

Obs : acest model ec se aplica mai ales in cazul in care avem forma clasica de vanzare (plata direct la vanzator)

II. CA = S_c

S_c = suprafata comerciala

= desfacerile medii pe unitatea de produs sau structura de suprafata respectiva.

S_c

CA                g_si ∆di = S_c1∙

d_i

=

g_si = structura suprafetei comerciala respective

d_i = desfacerile medii pe structura respectiva

OBS :

Aceasta formula se aplica mai ales in cazul in care avem ———- cu autoservire.

Exemplu : Analiza cifrei de afaceri cu I si II de la productie. Sa se analizeze CA cu ajutorul datelor din tabel. CA = N_s

CA = S_c

1. ∆ S_c ^{= S}_c1
2. ∆d = ^S_c1

2.1.         ∆gsi = S_c1

2.2.         ∆d_i = S_c1

Exemplu :

CA =

N_s

CA

∆CA = CA₁-CA₀ = 1500000 lei

1. ∆N_s = (N_s1-N_s0)
2. ∆

2.1.         ∆

2.2.         ∆

2.3.         ∆

= 500 ∙ 5000 ∙ 0.61 ∙ (11.24 –11.36) ∙ 1.1 =  -201300

VERIFICARE PARTIALA

2 = 2 ∙ 1 + 2.2 + 2.3 = 3757315 + 312400 – 201300 = 3859100

Eroarea acceptata de 2000 lei, se  datoreaza calculului cu zecimale.

3.         ∆

Verificare totala

∆CA = 1+2+3 = 3857315-1500000-857150 = 1500162

Interpretarea rezultatelor – se constata o crestere a vanzarilor in numar de 1500000, respectiv 9.1% (———- CA = 109.1), situatie pozitiva pentru firma deoarece aceasta crestere se va regasi in cresterea profitului si va duce la sporirea eficientei factorilor de productie.

Sporirea CA a fost determinata mai ales de cresterea productivitatii medii anuale cu 3857315 lei (fc 2) ———————— ceilalti factori directi N_s si  au avut influenta negativa cumulata asupra CA (-1500000 – 857150)

Aprofundand aceasta influenta observam ca :

a crescut cu 1000 lei avand ca efect cresterea CA si a vanzarilor cu 3748800 (fc 2.1)

a crescut cu 1 % de la 60 la 61 avand ca efect sporirea CA cu 312400 lei (2.2)

nu s-a situat la parametrii proiectati determinand o scadere a CA cu 201300 (2.3)

Observam ca Qf ‹ Mf’ (114.3 ‹ 115.5) ceea ce inseamna ca toate capacitatile noi de productie nu au atins parametrii proiectati ceea ce va duce in timp la scaderea Qf. De asemenea  s-a redus de la 1.1 la 1.05 ducand la o scadere a CA cu 857150 lei (3)

Pentru a vizualiza si formulele puteti descarca fisierul in format word, accesand linkul: AEF 8

Problema :

Hotelul « X » are 74 de camere : 49 s-au vandut (31 ocupate, 17 rezervari, 1 client pe cont propriu), 7 camere sunt oupate de 2 clienti, total 56 clienti. Total incasari din vanzare camere 17259208 lei.

Sa se calculeze :

1)    Gradul de ocupare = coeficient de utilizare a capacitatii (C.U.C). Se calculeaza prin raportarea numarului de camere vandute la numarul de camere disponibile

OBS : indica proportia camerelor vandute din totalul celor disponibile intr-o an, perioada de timp.

C.U.C =

2)    Tariful mediu zilnic, TMZ

=

3)    Tariful mediu pe client TMC

=

4)    Gradul de ocupare multiplu/ratele ocuparii multiple

=

5)    Numarul mediu al clientilor pe camera vanduta

=

Tehnica MIIMII (regula 1/1000)

1)    Tariful mediu real pe camera trebuie sa fie egal cu 1/1000 din investitia specifica pentru o camera.

2)    Tariful mediu real este inferior tarifului afisat. Datorita reducerilor aferente tarifelor contractuale.

Ex: La o medie a costului de constructie a unei camere de hotel de 60 mil lei sa se det tariful mediu real prin tehnica MIIMII.

T_MR =

OBS : tariful afisat la receptia hotelului este mai mare decat acst nivel de 60000 lei.

Aceasta metoda este corecta doar pentru hotelurile noi!

Formula lui HUBBART    (tehnica lui Hubbart)

OBS :

• Se iau in calcul costurile profiturile si camerele previzionate a fi vandute
• Est eo tehnica de “jos in sus” pentru ca primul element ce intra in calcul este venitul net care se obtine in partea de jos a contului de profit si pierdere.

Ex; un hotel de 75 camere este proiectat sa coste 10.5 mil USD. Datele de intrare pt calculul tarifului mediu pe camera sunt :

-          cheltuieli fixe si taxe de management 500000 USD

-          cheltuieli brute de exploatare 75000 USD

-          investitia proprietarului 4000000 USD

-          credit cu dobanda 6% – 6500000 USD

-          rentabilitatea asteptata : 25%

-          impozit pe profit 25%

-          gradul de ocupare estimat (CUC) 70%

-          profit asteptat din serviciile de restauratie si serviciile suplimentare 300000 eli

-          pierderi estimate din serviciile de telecomunicatii 100000 lei

-          costuri directe pe camera 5 USD

Determinati tariful mediu pe camera prin metoda Hubbart.

ETAPE:

1) Calculul profitului net dorit a se obtine

= rentabilitatea x investitia proprietarului

P_N= 25% x 4 mil = 1 mil USD

2) Venitul brut necesar a fi obtinut

Vb =

Impozit

3) Dobanda ce va fi platita pentru creditul obtinut

= credit x dobanda = 6500000 x 6% = 390000

4) Costuri fixe + taxe de management = 500000 lei

5) Cheltuieli brute de exploatare = 750000 lei

6) Venitul departamentului camere

= profit brut + dobanda + cheltuieli – profiturile asteptate din restauratie si servicii suplimentare + pierderi estimate din teelcomunicatii = 133333 + 390000 + (500000+750000) – 300000 + 100000 = 2773333 lei

7) Nr de camere care se astepata a fi vandute

= nr total camere x gradul de ocupare x 365 (zile) = 75 x 0.70 x 365 = 19162.5

8) Costuri fixe totale pe camere

= nr. camere x costuri directe pe camera x 365 (zile) = 75 x 5 x 365 = 136875 lei

9) Incasarile departamentului camere

= venitul dept camere (pas 6) + costuri fixe totale pe camere = 2773333 + 136875 = 2910208 lei

10) Tariful mediu pe camera

=

Pentru a vizualiza si formulele puteti descarca fisierul in format word, accesand linkul: TOT 3

Cuvinte cheie:

-          evaluare

-          libertate contractuala

-          tur-operator

-          valoarea de utilizare

-          venit disponibil

-          elasticitatea cererii

-          efect multiplicator

-          economie de scala

-          efect de levier.

Cunoscuta sub denumirea de “Paradigma SCP” (paradigma = teorie generala acceptata si verificata in practica) initial a fost aplicata ca teorie si practica intreprinderilor industriale de la inceputul sec. XX. Conform acesteia intreprinderile puteau obtine performante pe piata daca aveau o anumita structura si o anumita cantitate de informatii.

In conditiile in care pe piata se facea prezent monopolul, oligopolul sau simpla concurenta, performanta individuala a unei intreprinderi nu putea fi obtinuta decat daca aceasta facea parte efectiva din respectivele structuri. Pentru firmele de turism, care in teorie au fost asimilate firmelor industriale, au fost acceptate 2 abordari:

1. abordarea emipirica
2. abordarea pe baza teoriei jocului.

1. 1. abordarea emipirica

A fost dezvoltata ca teorie in 1933 de catre Chamberlain si ulterior de asa zisele teorii emise de scoala de la Chicago si cea austriaca.

Chamberlain afirma ca o firma de turism nu poate fi performante pe piata daca informatia pe care o are dispozitie este imperfecta sau insuficienta.

In consecinta, pentru a putea evalua performanta, in capitolul de costuri ale firmei trebuie introduse si notiunile de costul informatiei, costul timpului, costul tranzactiei si drepturile proprietate.

Prin costul timpului se intelege durata necesara pentru infiintarea unei firme de turism din momentul luarii deciziei pana la obtinerea unui profit.

Costul informatiei este reprezentat de totalitatea cheltuielilor efectuate pentru a obtine informatii despre piata si tranzactiile de pe piata (studii de fezabilitate, de evaluare, baze de date).

Costul tranzactiei este reprezentat de natura / statutul juridic al partenerilor de tranzactii publice, private, internationale la legislatia care guverneaza incheierea tranzactiei.

Drepturile de proprietate se refera in principal la achizitionarea sau nu a terenului in cazul investitiilor directe si la intinderea dreptului de proprietate sau de concesiune ; conform dreptului napoleonian, acceptat de toate tarile, ce este construit pe pamant, apartine pamantului. In consecinta, dreptul de proprietate se refera sau nu la mijloace fixe (cladiri, terenuri), mijloace circulante si la imobilizarile corporale si necorporale.

1. 2. Teoria jocului

Este un concept care masoara atitudinea firmei fata de competitori ; daca pe piata exista competitie conditiile ca partenerii din joc sa-si regleze reciproc atitudinile si performantele sunt:

1. conditiile de intrare si iesire de pe piata
2. nivelul si strategia preturilor
3. amploarea si rolul publicitatii
4. intelegerile contractuale.

1. 1. Conditiile de intrare si iesire de pe piata

Reprezinta permeabilitatea pietei dpv al legilor concurentei si reglementarilor guvernamentale. In cazul firmelor de turism care sunt in general asimilate IMM-urilor (pana la 20 angajati) se apreciaza ca accesul la piata este mai facil.

Usurinta de a intra pe piata a firmelor de turism se datoreaza unui numar de 3 factori:

1. nivelul de tehnologie e mai scazut
2. pregatirea personalului este specializata dar de nivel mediu
3. reglementarile permit implantarea pe o anumita piata.

In teorie, procesul se numeste accesul tertilor la piata ca o consecinta a liberalizarii preturilor.

In Uniunea Europeana, firmele de turism se pot implanta in oricare din tari, cu conditia respectarii normelor de functionare si de fiscalitatea.

In Romania intrarea pe piata este permisa numai cetatenilor romani si cetatenilor din Republica Moldova.

1. 2. Controlul preturilor

Accesul la piata poate fi limitat de impunerea unor nivele minime si maxime de pret, fie de concurenti, fie de legislatia in vigoare.

In acest caz, firmele mici nu vor putea patrunde si rezista pe piata la preturi reduse impuse de firmele mari sau firmele mari de turism (tur-operatori, lanturi hoteliere) nu vor accepta sa intre pe piata daca li se impune o anumita politica de pret.

1. 3. Publicitatea

Este un element de negociere in special a numelui, marcii, logo-ului si este negociata intre jucatori pentru reducerea costurilor acestora. Sunt 2 situatii:

1. cand publicitatea e facuta de societatea mama (fransizorul) pentru fransizati contra unei redevente;
2. cand publicitatea e facuta de retea in numele si pe contul asociatilor sai
3. Intelegerile contractuale

Se refera in principal la intelegerile contractuale intre firmele independente si firmele de lant / grup privind segmentele de piata pe care patrund. Prin libertate contractuala se intelege libertatea acordata operatorilor din turism de a incheia contracte cu parteneri privilegiati.

Libertatea contractuala inseamna si includerea in contracte a unor clauze de protectie contra riscului de piata.

In teoria jocului partenerii pot sa fie acceptati sau neacceptati.

Acceptantii agreaza asocierea in grupuri, retele, monopoluri, iar neacceptantii actioneaza  pe piata ca independenti.

In functie de grupa din care face parte, firma de turism poate adopta 2 modele de comportament:

1. decizii identice cu ale partenerilor / concurentilor din lipsa de informatii;
2. optimizarea propriilor pozitii in functie de de comportamentul partenerilor.

B. Formarea cererii turistice

Raportul intre consum si cerere este un raport de la parte la intreg unde consumul este mai mare decat cererea. Diferenta intre ele consta in autoconsum adica un consum care nu se adreseaza pietei.

Sunt 3 variabile care dau masura cantitativa si calitativa a cererii turistice:

1. consumul
2. munca platita
3. timpul neplatit.

Raportul dintre aceste 3 variabile dau amploarea cererii turistice. Corespunzator acestor 3 variabile si marimii acestora este este bugetul disponibil pentru turism.

Arcele de cerc I1 si I2 reprezinta punctele de indiferenta in care consumul turistic are loc indiferent de marimea venitului / timpului liber.

Combinatia intre efectul de substitutie si efectul de venit se numeste efect net.

Efectul de substitutie are loc intre serviciile pentru turism si achizitia de alte bunuri.

In cazul in care veniturile sunt disponibile sunt dirijate spre economisire nu se realizeaza nici tranzactii de piata cu bunuri si nici consum turistic.

Pentru a stimula consumul turistic, institutiile financiare au dezvoltat unele produse financiare cum ar fi:

-          credit de vacanta (imprumuturi acordate exclusiv pentru turism)

-          carti de credit pentru achizitionarea de produse turistice

-          conturi individuale pentru turism alimentate din contul de baza.

1. Agentia de turism

Este principalul distribuitor al produselor turistice.

Ea detine monopolul vanzarilor pentru ca are 2 mari avantaje:

1. protectia consumatorilor
2. garantiile financiare.

1. 1. protectia consumatorilor

Este aproape totala. Se protejeaza:

-          turistul ca

-          persoana fizica prin asigurare de viata

-          client – pentru serviciile prestate.

-          bagajele

-          riscul de forta majora.

1. 2. garantiile financiare.

Sunt date de clauza din contractul de calatorie prin care se garanteaza returnarea banilor pentru serviciile neprestate.

In lume sunt cca. 30.000 agentii de turism si 200.000 puncte de vanzare. 70 % din acestea sunt in Europa. Cele mai multe agentii de turism sunt in Germania si Marea Britanie.

Semantic, denominatia de agentie de turism are diferite acceptiuni in diferite tari:

-          tourism agency

-          travel agency

-          agence de voyage.

Legat de aceste 3 denominatii mai exista inca 3 asociate:

-          sales agent

-          technical agent

-          reservation agency.

Agent de vanzari – se regaseste mai ales in companiile maritime / aeriene si se ocupa numai de vanzarea biletelor.

Agentul tehnic de turism este o persoana specializata in studierea organizatiilor si executarea diferitelor servicii de turism, fie ca e vorba de firme de turism sau alte firme (societati comerciale cu suprafete mari de vanzare).

Agentiile de rezervari – firme care asigura numai vanzarea de bilete pentru companii maritime si aeriene.

Conform HG 238/2001 in Romania exista 2 categorii de agentii:

1. 1. tur-operatoare

Este tipul de agentie care organizeaza si vinde pe cont propriu pachete de servicii sau componente ale acestora direct turistilor sau prin intermediari.

1. 2. detailiste

Este tipul de agentie care vinde sau ofera spre vanzare in contul unei agentii tur-operatoare pachete de servicii sau componente ale acestora.

Ca sa poate functiona o agentie de turism care este o firma specializata trebuie sa indeplineasca minimal urmatoarele conditii:

-          licenta

-          manager cu brevet de turism corespunzator

-          un spatiu si o dotare adecvata (MO 258/2001).

Inainte de a fi structurate in 2 categorii erau 3 categorii:

1. agentii care produceau servicii turistice (tur-operatoare)
2. agentii detailiste
3. agentii care vindeau bilete de odihna / tratament (sindicate – turism de masa).

In interval de 5 ani trebuie sa-si preschimbe licenta.

Aceastei ultime clasificari ii corespunde cea din Uniunea Europeana astfel:

1. agentii engrosiste
2. agentii detailiste.

Cele mai multe agentii de turism se regasesc in Marea Britanie – 7.000, apoi Germania cu 6.200. Grecia este tara cu cel mai mare numar raportat la numarul populatiei : 30 agentii / 100 locuitori.

In functie de cifra de afaceri agentiile de turism sunt:

-          mici – pana la 2,6 milioane USD / an

-          mijlocii – peste 3 milioane USD / an

-          mari – peste 5 milioane USD / an.

In functie de natura produselor oferite exista 7 tipuri:

1. cu oferta de servicii complexe / complete
2. de stimulare (incentive).
3. comerciale
4. pentru croaziere
5. tip implant
6. cu organizari de circuite
7. voiaj prin posta.

1. 1. Servicii complete

se ocupa de toate tipurile de voiaje. Vanzarea voiajelor individuale / colective detine mai mult de 50 % din cifra de afaceri. Cele mai importante agentii sunt:

-          American Express

-          Thomas Cook (primul operator din lume englez).

1. 2. Incentive

Specializate in intocmirea de programe pentru grupuri, firme, societati, care isi stimuleaza / recompenseaza salariatii cu excursii platite pentru ei si familiile lor.

Aceste tipuri de voiaje sunt alcatuite la comanda si din punct de vedere al continutului se apropie mult de specificul turismului de afaceri.

Exista cateva forme derivate ale agentiilor incentive:

-          agentii care distribuie cecuri pentru efectuarea de calatorii

-          voiajele profesionale (conferinte, vizite cu caracter tehnic)

-          voiajele sponsorizate (propuse de o firma furnizorilor, clientilor, distribuitorilor lor).

1. 3. Comerciale

Sunt specializate in intermedierea afacerilor din turism si intra mai putin sau deloc in legatura cu clientii. Legatura se tine de obicei prin telefon si se fac rezervari pentru avion, camere de hotel, inchiriere de masini, etc.

Cea mai importanta agentie este Rosen Bluth Travel.

1. 4. De croaziera

Organizeaza excursii de croziera pe vase special amenajate si ofera servicii atat la bord cat si pe uscat.

1. 5. Tip implant

Agentiile amplasate in sediile unor firme (corporatii mari). Clientii lor sunt salariatii acestor firme care pot obtine bilete si aranjamente turistice pe loc si personal.

Ele detin cca. 11 % din numarul total de agentii de turism. Nu au nici un fel de autonomie si nu sunt autorizate decat sa vanda biletele agentiei mama.

1. 6. Circuite

Sunt specializate in organizarea exclusiva a unor circuite, de obicei fara innoptare. Daca circuitul include si o innoptare el este vandut la un pret forfetar (mai mic).

Ex de agentii : Travel Leisure (Gray hound – ogarul gri) si The New Yorker.

1. 7. Prin posta

Nu au sediu. Oferta se distribuie prin brosuri, pliante, la domiciliu, in mari suprafete comerciale, etc. Ele se adreseaza unor grupuri sociale specifice (persoane in varsta sau cu handicap).

Ex : American Association of Retired Persons.

Pentru a vizualiza fisierul in format word, accesati linkul: TOT 2

-          Indei bazate pe self service

-          Reprezentanti: J. Gershuny, A. Toffler

-          Teoriile sustin cresterea consumului de servicii prin autoconsumul de servicii prin autoconsumul de servicii. Aceasta tendinta este avantajata de aparitia unor echipamente performante. Este vorbade nevoi, de transport telefonie mobila, alimentatie, turism.

-          Cerinta de self-service este determinata si de cresterea tarifelor la servicii

-          Multi specialisti sustin ca economia actuala si cea a viitorului poate fi caracterizata ca o economie a serviciilor, tarsaturi :

• integrarea funstiilor de servicii in toate activitatile economice
• reconsiderarea importantei ofertei in cadrul raportului cerere/oferta in economia serviciilor. In ec serviciilor cererea continua sa aiba un rol foarte important reprezinta un mecanism de selectie a produselor pe piata
• reconsiderarea importantei ofertei datorita problemelor legate de protectia mediului
• cresterea riscului si a incertitudinii contrar aparentelor
• importanta protectiei sociale.

II. Locul si rolul serviciilor in economie

1. Sectorul tertiar si interdependentele lui in economie.

-          1930 – au inceput sa apara teoriile privind calificarea sectoriala a ec.

-          reprezentanti : A. Fischer, C. Clark, J. Forastie

Potrivit clasificarii sectoarelor deosebim :

a)    sectorul primar : agricultura, silvicultura, piscicultura, industria extractiva

b)    sectorul secundar : industria prelucratoare, constructiile

c)     sectorul tertiar : serviciile

Referitor la comportamentul ec al celor 3 sectoare, teoriile clasice sustin ca se caracterizeaza prin receptivitatea la progresul tehnic si ritmurile de crestere a productivitatii muncii

Sectorul cel mai receptiv la progresul tehnic si cu ritmurile de crestere a productivitatii cele mai mari este considerat sectorul secundar, iar cel mai putin receptiv este considerat sectorul tertiar.

W_III =

Dupa 1970 economistii au evidentiat anumite limite ale clasificarii sectoriale ale ec.

a)    sfera serviciilor este mai mare decat sectorul tertiar deoarece numeroase servicii sunt realizate in industrie si agricultura

b)    comportamentul economic al sectorului tertiar s-a schimbat, progresul tehnic patrunde si in sectorul serviciilor. Din acest punct de vedere multi specialisti sustin tendinta de industrializare a serviciilor

c)     serviciile s-au diversificat foarte mult aparand si sectorul cuaternar ( informatica) sectorul «industria loisir »

Exista doua tipuri de relatii intre productia propriu zisa si …….

-          relatii organice : serviciile organizate sub forma unor compartimente din interiorul intreprinderilor producatoare de servicii internalizate (marketing, management…)

-          relatii functionale : se refera la serviciile organizate in exterioarul intreprinderii Ô servicii externalizate

In prezent se manifesta atat tendinta de internalizare cat si de externalizare. Factori :

-          costurile de productie ale serviciului

-          frecventa cererii serviciului

-          costurile de tranzactionare

Costurile de productie ale serviciului de regula favorizeaza solutia externalizarii.

Frecventa cererii – daca este mare este preferabila solutia internalizarii serviciilor

- daca este redusa este preferabila solutia externalizarii serviciilor

Costurile de tranzactionare se refera la cheltuieli pentru gasirea celui mai bun furnizor de servicii care sa raspunda nevoilor specifice ale intreprinderii pentru favorizarea internalizarii.

1. Contributia serviciilor la cresterea economica

O buna perioada de timp serviciile au fost considerate neproductive adica neavand o contributie la cresterea ec. in prezent serviciile sunt considerate un adevarat motor al cresterii economice, contributia servicililo este preponderenta in crearea avutiei materiale.

Nu orice dezvolatre a serviciilor conduce automat la cresterea economica, astfel dpdv al contributiei la cresterea economica serviciile se impart in :

-          servicii intensive in :

• – munca / personal
• inteligenta

Daca sectorul serviciilor al unei tari este dominat de servicii intensive in munca aportul la cresterea ec este slab si invers. Contributia serviciilor la cresterea ec poate fi masurata cu ajutorul functiilro de productie :

• Functia Cobb Doulgas

Y = rezultatul productiei exprimat la nivel macro ec prin PIB

A = constanta care arata raportul intre produs si factorii de productie

L = munca

K = capital

= coeficientii de elasticitate

= arata cu cate procente creste productia la cresterea cu un procent a fortei de

munca

= arata cu cate procente creste productia la cresterea capitalului

Ulterior s-a constat ca aceasta forma a functiei de productie nu explica in totalitate cresterea economica.

• Functia R. Sollow

e = nr natural

= rata anuala a influentei progresului tehnic

t = timp

Calcule efectuate in SUA cu ajutorul functiei de productie cu progresul tehnic au demonstrat ca 2/3 din cresterea ec a SUA se datoareaza progresului tehnic si serviciilor care contribuie la aceasta.

Legat de rolul serviciilor in economia serviciilor ponderea serviciilor in PIB, OP, TVA, nr de intreprinderi, valoare aimobilizarilor corporale exista o interdependenta intre dezvoltarea sectorului serviciilor si evolutia de ansamblu a ec. D a pdv, serviciile pot fi considerate atat o premisa cat si un rezultat al dezvolatrii economiei.

Premisa – deoarece fara servicii (sanatate, comert, transport, servici bancare, etc) dezvoltarea ec este imposibila

Rezultat – pentru ca cu cat o tara este mai dezvoltata cu atat cererea de servicii creste. Productia materiala furnizeaza obiectul de activitate al unor servicii (comert, transport).

Situatia Romaniei in sectorul serviciilor se afla intr-o stare de subdezvoltare comparativ cu tarile dezvoltate dar si cu tari in perioada de tranzitie.

Structura economiei romanesti 1990-2000 : se constata ca sectorul serviciilor si-a sporit ponderea in crearea de valori brute de la 28.8% (1190) la 52.1% (2001). Evolutie pozitiva care se datoreaza in cea mai mare parte scaderii ponderii celorlalte sectoare in crearea valorii adaugate. Astfel ponderea industriei s-a redus de la 44.1%  (1990) la 28.9% (2001) lucru valabil si pentru agricultura redusa la aproape jumatate.

Sectorul serviciilor nu a cunoscut un adevarat progres fapt demonstrat si de cresterea foarte mica a ponderii serviciilor in ceea ce priveste ocuparea populatiei.

Ponderea serviciilor in ocuparea populatiei a cunoscut o crestere foarte mica, 28% (1970) la 32% (2000). Singurul sector al economiei in care se constata o crestere este sectorul primar (a ponderii populatiei ocupate 29% la 41% in 2000).

Aceasta situeaza Romania intr-o pozitiei anacronica nu numai fata de tarile dezvoltate anacronic unde ponderea populatiei ocupate in agricultura (2-9%), dar si fata de fostele socialiste.

Ponderea foarte mare a populatiei ocupate in agricultura, migrarea fortei de munca din industrie (disponibilizatii), terenurile agricole sunt fragmentate excesiv, slaba dezvoltare a sistemului de distributie a porduselor.

Ramurile serviciilor pe domenii – crestere a numarului populatiei ocupate in comert 540 mii (1980 la 780 mii (2000) adica 5-9%. Turismul a scazut (pop ocupata) de la 186 mii (1990) la 93 mii (2000) adica 1.7 – 1.1%.

In transporturi a scazut 667 mii la 326 mii (6.1 – 3.7%)

In sectorul posta si telecomunicatii 97 mii la 93 mii (0.9 la 1.1%) ca pondere a scazut.

Activitatea finanicar bancara si asigurarile 39 mii la 74 mii (0.4 la 0.8%)

Adm publica 88 mii la 147 mii

Invatamantul 411mii la 421 miii

Sanatate 320 mii la 341 mii.

Pentru a vizualiza fisierul in format word, accesati linkul:Teoriile neoindustriale…doc

1. 1. Continutul si caracteristicile pietei serviciilor

Def : Piata serviciilor reprezinta sfera economica in care nevoile de servicii apar sub forma cererii, iar productia apare sub forma ofertei.

In cadrul pietei prin intermediul preturilor au loc tranzactii sau acte de vanzare – cumparare. De aceea piata mai poate fi definita ca totalitatea tranzactiilor in stransa dependenta cu locul / spatiul in care acestea se desfasoara.

Prin comparatie cu un mecanism fizic piata poate fi definita ca un mecanism uns de bani si pus in miscare de concurenta.

Ca si in cazul pietei bunurilor, si in cazul pietei serviciilor putem vorbi de piata efectiva si piata potentiala.

Piata serviciilor poate fi structurata dupa teritoriul unde au loc actele de vanzare – cumparare, in piata interna si piata externa sau internationala a serviciilor.

Piata interna poate fi:

-          urbana

-          rurala

-          cu profil teritorial (pe judete, zone, localitati).

Piata serviciilor se diferentiaza dupa natura serviciilor care fac obiectul pietei.

Exista diferente semnificative intre piata turistica, piata transporturilor, piata telecomunicatiilor, piata serviciilor financiar bancare, piata serviciilor de consultanta, etc.

Din punct de vedere al beneficiarilor, piata poate fi structurata in:

-          piata serviciilor pentru productie

-          piata serviciilor pentru populatie.

O prima caracteristica a pietei serviciilor se refera la varietatea indicatorilor cu care se masoara dimensiunile ofertei, ale cererii si ale tranzactiilor, respectiv raportul cerere – oferta.

Se utilizeaza in acest sens atat indicatori absoluti cat si relativi (rezulta din raportul a doi indicatori absoluti).

Indicatorii absoluti pot fi exprimati in unitati fizice, valorice.

Pentru exprimarea pietei se folosesc deasemenea atat indicatori cantitativi cat si calitativi.

O alta caracteristica se refera la modul de manifestare a concurentei. Specifice pietei serviciilor sunt tipurile de piata caracteristice de concurenta imperfecta datorita faptului ca cele 5 conditii ale concurentei pure si perfecte sunt:

1. omogenitatea produselor
2. transparenta (informarea perfecta a producatorilor si consumatorilor)
3. atomicitatea (multi ofertanti si cumparatori de puteri aproximativ egale)
4. intrarea si iesirea libera de pe piata
5. libera circulatie a factorilor de productie (costurile de intrare si iesire de pe piata sunt mici).

Aceste conditii, de regula, nu sunt intrunite pe piata serviciilor.

Dintre tipurile de concurenta imperfecta des intalnite pe piata serviciilor sunt:

1. concurenta monopolistica
2. oligopolul natural
3. monopolul natural.

1. concurenta monopolistica = un numar mare de ofertanti si cumparatori dar cu produse omogene diferentiate ; ex : agentiile de turism, hotelurile, restaurantele, transportul rutier, serviciile personale, reparatiile, comertul cu amanuntul, etc.
2. oligopolul natural = numar relativ mic de ofertanti si numar mare de cumparatori. Existenta oligopolului natural pe piata serviciilor este legata de costurile mari de intrare si de iesire de pe piata, costuri care fac aceste piete sa fie putin contestabile.

Prin piata putin contestabila se intelege acel tip de piata pe care este dificil de intrat si de inlocuit firmele deja existente ; ex : distributia energiei electrice, gazul, apa, telecomunicatiile, transporturile aeriene, maritime, feroviare, audiovizualul, bancile, asigurarile.

1. monopolul natural = costuri mari pentru intrare si iesire. Exista o singura firma care domina. Ex : Romtelecomul (telefonia fixa).

1. 2. Interventia statului in sectorul serviciilor

Imperfectiunile concurentei in cadrul pietei serviciilor au determinat si o interventie mai puternica a statului in acest sector.

Principalele forme de interventie a statului in sectorul serviciilor sunt:

1. intreprinderile publice, respectiv trecerea unor intreprinderi in proprietatea statului prin tehnica nationalizarii;
2. concesionarea
3. finantarea sau subventionarea unor servicii
4. interventia prin reglementari.

1. Intreprinderile publice – sunt intreprinderile / organizatiile aflate in totalitate / majoritate in proprietatea statului. Pana prin anii 70, pe plan mondial, se considera ca anumite domenii ale serviciilor ar apartine de drept statului, respectiv ar fi mai bine gestionate in intreprinderi de stat. Ex : transporturile aeriene, maritime, feroviare, telecomunicatiile, sectorul bancar, audiovizualul, invatamantul, sanatatea, cultura, ordinea publica, apararea nationala.

Dupa 1970 tendinta este de privatizare considerandu-se ca interesele private conduc la o alocare mai eficienta a resurselor si gestionarea acestora cu o eficienta sporita.

Totusi o anumita proportie a sectorului public se considera necesara chiar in conditiile unei economii in care predomina proprietatea privata.

Dintre metodele de privatizare utilizate si in tara noastra sunt:

-          licitatiile

-          MEBO = privatizarea intreprinderilor de catre manageri si angajati

-          vanzarea unor active

-          de masa – prin impartirea de cupoane

-          vanzarea la bursa de valori (a actiunilor)

-          leasing-ul.

1. Concesionarea = proprietatea intreprinderii ramane a statului dar gestionarea acesteia se incredinteaza firmelor private.

O forma de concesionare o reprezinta locatia de gestiune.

Concesionarea instaureaza o anumita concurenta chiar in domenii caracterizate prin monopol natural cum ar fi distributia apei sau a electricitatii la nivelul unei localitati.

Acest lucru se poate realiza prin licitatii periodice, concesionandu-se serviciile respective firmei care asigura cea mai buna calitate la pret mic (raport calitate – cost).

1. Finantarea sau subventionarea unor servicii care se justifica prin faptul ca serviciile respective au efecte externe pozitive la nivelul intregii societati. Ex : invatamantul, sanatatea, cultura, protectia mediului, aparare nationala.

1. Interventia prin reglementari:

-          reglementari tehnice

-          norme / standarde care vizeaza persoanele / produsele intreprinderii

-          reglementari legal financiare

-          controlul administrativ al preturilor.

Reglementari tehnice referitoare la persoane constau in exigenta unei diplome, atestat, brevet, etc, pentru exercitarea unei profesiuni din domeniul serviciilor, cum ar fi : contabil, jurist, economist, sofer.

Normele referitoare la produse sunt standarde de calitate pe care trebuie sa le indeplineasca produsele (ISO). Scopul lor este protejarea consumatorului de produsele slab calitative.

Normele referitoare la intreprinderi constau in exigenta unui capital minim pentru infiintarea unei societati, obtinerea diferitelor avize, existenta unor reguli de organizare si functionare a societatii (ROF).

Reglementarile financiare se refera la diferite legi, ordine, hotarari, care reglementeaza activitatea de servicii.

Reglementarile fiscale se refera la fixare de catre organizatiile abilitate a nivelului impozitelor, taxelor, accizelor, etc.

In prezent se considera ca nivelul fiscalitatii in tara noastra este ridicat.

Controlul administrativ al preturilor se refera la controlul cresterii preturilor / tarifelor de catre organizatiile abilitate (Oficiul si Consiliul Concurentei) in cazul monopolului natural.

In prezent se manifesta tendinta de liberalizare a sectorului serviciilor, respectiv de diminuare a interventiei statului, in principal pe 2 cai:

-          calea privatizarii

-          calea reglementarii.

Dereglementarile se refera la reducerea interventiei statului prin reglementari administrative cum ar fi fixarea numarului de intreprinderi care pot activa pe o anumita piata ( ex : la Paris – fixarea unui numar de taxiuri care puteau circula in oras ; limitarea accesului pe o anumita piata, fixarea teritoriului pe care poate activa o societate).

In prezent preturile sunt fixate liber nu prin masuri administrative. Liberalizarea are in cea mai mare parte efecte pozitive constand in:

-          cresterea concurentei

-          scaderea pretului

-          diversificarea ofertei si a calitatii serviciilor.

Pe langa efectele pozitive mai apar si unele efecte mai putin favorabile:

-          cresterea somajului

-          micsorarea salariilor / veniturilor.

In acest timp s-a constatat ca liberalizarea poate sa duca in unele domenii la situatii de concentrare economica si de reaparitie a situatiilor de oligopol sau chiar monopol ale caror preturi nu mai sunt controlate de catre stat.

Mai exista si legi antitrust pentru a apara concurenta.

1. 3. Raporturi intre piata serviciilor si piata bunurilor

Aceste raporturi sunt complexe putand fi structurate in 3 tipuri:

1. raporturi de concurenta / substitutie
2. raporturi de stimulare sau de complementaritate
3. raporturi de indiferenta.

1. Pe piata serviciilor de consum / pentru populatie, raporturile de concurenta provin in primul rand din faptul ca la un moment dat bunurile si serviciile isi disputa un anumit nivel al veniturilor populatiei.

La un nivel redus al veniturilor, cea mai mare parte a acestora este destinata bunurilor, iar pe masura cresterii veniturilor creste partea destinata serviciilor.

Raportul intre cele doua piete poate fi masurat in primul rand cu ajutorul coeficientilor bugetari. Acestia exprima ponderea cheltuielilor pentru bunuri, respectiv pentru servicii, in totalul cheltuielilor pentru consum ale familiilor.

La noi in tara ponderea serviciilor in consumul populatiei reprezinta ~ 25 % din totalul cheltuielilor pentru consum.

Raportul intre cele doua piete poate fi masurat raportand volumul vanzarilor de marfuri cu amanuntul la indicatorul care exprima piata bunurilor la volumul serviciilor de piata pentru populatie (in prezent, la noi in tara, acest raport este de 3/1).

Raporturile de concurenta pot fi analizate si previzionate si cu ajutorul unor metode statistico – matematice si anume, metoda lanturilor Markov, metoda curbelor de indiferenta si metodele adaptate dupa modelele de substitutie a tehnologiilor.

Metoda curbelor de indiferenta consta in stabilirea nivelului de satisfactie al consumatorului ca urmare a consumului unui bun si respectiv al unui serviciu, cele 2 produse fiind in raporturi de concurenta.

u = nivelul de satisfactie / utilitate

u = f (x, y)

x = cantitatea consumata dintr-un bun

y = cantitatea consumata dintr-un serviciu care concureaza bunul in satisfacerea nevoii respective.

y_M

curba de indiferenta

y_m

x_m x_M

y = f (V,   P_x,     P_y)

ven, pret bun, pret serv

Metodele adaptate dupa modelele de substitutie a tehnologiei : pe masura dezvoltarii o tehnologie veche ajunge intr-un anume interval de timp sa fie inlocuita de o anumita tehnologie.

f / 1 – f = e ^{alfa t + beta}

f = ponderea la o unitate a consumului de bunuri

l – f = ponderea la o unitate a consumului de servicii

e = numar natural

alfa, beta = constante

t = timpul dupa care consumul de bunuri e inlocuit cu consumul de servicii.

1. relatiile de stimulare reprezinta o caracteristica importanta a economiei contemporane. Astfel de relatii se regasesc in foarte multe domenii, in primul rand in turism.

Ex : produsul turistic reprezinta o asociere intre bunuri si servicii.

Un alt exemplu ar fi intre piata bunurilor de folosinta indelungata si piata serviciilor de intretinere si reparare a acestor bunuri.

= volumul uzului de bunuri de folosinta indelungata

= volumul serviciilor de reparare

lansare      crestere        maturitate     declin

P = pretul pana la prima reparatie

p = tariful reparatiei

1. c. Raporturile de indiferenta

Raporturile de indiferenta intre cele doua piete se pot intalni in situatia in care bunurile si serviciile satisfac nevoi de prima urgenta ale populatiei, ca urmare trebuie alocata o parte din venituri si pentru bunuri si pentru servicii. Ex : produsele alimentare (paine, ulei, zahar) si serviciile de utilitati publice.

Seminar

Un autoturism are un pret de vanzare de 80.000.000 lei si timpul pana la prima reparatie capitala este de un an si jumatate. Tariful reparatiei autoturismului vechi este de 12.000.000 lei iar timpul de refacere este de 6 luni.

80.000.000 12.000.000

18                              6

4.444.444    <   2.000.000              mai avantajoasa repararea.

Elasticitatea cererii pentru servicii (modificarea cererii sub influenta a diferiti factori, in primul rand veniturile si preturile).

E_x = coeficientul de elasticitate

E_x = delta y : delta x = y₁ – y₀ : x₁ – x₀

y            x               y₀ x₀

In functie de venituri, coeficientii de elasticitate au semnul + aratand o relatie directa intre cerere si venit iar cei in functie de pret au semnul -, aratand o relatie inversa intre cerere si pret.

Ei pot fi:

-          subunitari (aratand o cerere putin elastica), respectiv la cresterea cu 1 % a veniturilor, cererea creste cu mai putin de 1 %

-          unitari – veniturile cresc cu 1 % si cererea la fel

-          supraunitari – cerere foarte elastica = veniturile cresc cu 1 % iar cererea creste cu mai mult de 1 %.

Coeficientii de elasticitate sunt folositi atat pentru analiza modului in care evolueaza cererea la modificarea factorilor de influenta, cat si pentru previziunea cererii de servicii. In acest caz, se considera ca si in perioada urmatoare se va mentine acelasi coeficient de elasticitate.

Este necesar sa cunoastem si evolutia factorilor de influenta in perioada urmatoare.

Tema 2 / 28.

a)    E_x = 180.000 – 20.400 : 2.360.000 – 320.000 = 7,82 : 6,37 = 1,227 cerere elastica

20.400             320.000

b) =

X_n = veniturile in 2000 (x₁)

X₀ = veniturile in 1996

n = numarul de ani

x₂₀₀₁ = x₂₀₀₀ *

x_n = x_n-1 *

x₂ = 2.360.000 * 1,647 = 3.889.130 (~ 3.900.000).

c)     perioada de baza este 2000

E_x = y₂ – y₁ : x₂ – x₁

y₁ x₁

1,227 = y₂ – 180.000 * 2.360.000

180.000        3.900.000 – 2.360.000

y₂ = 614.816

d)      = cheltuielile pentru serviciile telefonice in 2000

X₀ = 100 %                   E_x =  =  = -1, 584

= 85,5 %

Pentru a vizualiza si formulele puteti descarca fisierul in format word, accesand linkul: piata serviciilor

1. Continutul si caracteristicile cererii de servicii.
2. Factorii care influenteaza cererea de servicii.
3. Metode de studiere a cererii de servicii.

1. I. Continutul si caracteristicile cererii de servicii.

cererea de servicii este partea solvabila a nevoii sociale de servicii care se manifesta la piata. In raport cu nevoia, cererea este mai mica si cererea efectiva este mai mica decat consumul.

Exista si alte surse de consum in afara pietei (servicii finante public).

Dintre caracteristici :

1. Elasticitate ridicata in raport cu factorii care o influenteaza : veniturile, tarifele serviciilor. Elasticitatea ridicata se datoreaza faptului ca nevoile de servicii, cel mai adesea sunt nevoi de ordin secundar si tertiar.

1. Mobilitatea in teritoriu.

Din acest punct de vedere, serviciile se clasifica in 3 categorii :

1. servicii care nu permit migrarea cererii. Consumatorii acestor servicii poarta denumirea de ‘’consumatori captivi’’.ex : energia electrica, apa, telefonia fixa.
2. servicii care permit migrarea cererii
3. servicii care impun migrarea cererii : turismul.

1. Varietatea formelor de manifestare a cererii de servicii.

Categorii dupa criterii :

1. dupa evolutia in timp cererea poate fi:

-       in crestere

-       constanta

-       descrescatoare.

Cererea constanta la nivel de consumator se manifesta si la unele servicii calsice : reparatii, transport.

Cererea descrescatoare apare la serviciile uzate moral cum ar fi : dactilografierea la masina.

1. cererea poate fi :

-       ferma

-       spontana.

In cazul cererii ferme decizia de a cumpara serviciul se ia inaintea cumpararii propriu-zise (planificata din timp).

In cazul cererii spontane decizia se ia in momentul cumpararii.

1. dupa frecventa cererea poate fi :

-              curenta – se manifesta la intervalle foarte mici, chiar zilnic

-              periodica – se manifesta la anumite intervalle, mai mari ; ex : turismul intern.

-              rara.

1. II. Factorii care influenteaza cererea de servicii – 3 categorii :

1. factori care influenteaza cererea de servicii a populatiei
2. factori care influenteaza cererea de servicii pentru intreprinderi
3. factori care influenteaza cererea de servicii pe plan international.

1. 1. Factori care influenteaza cererea de servicii a populatiei

Pot fi grupati in mai multe categorii :

1. Economici : veniturile si timpul liber, oferta, tarifele, concurenta intre servicii, bunuri si self-service;
2. demografici
3. sociali
4. psihologici
5. conjuncturali.

1. Economici

Veniturile si timpul liber

Au o influenta directa asupra cererii de servicii. Cu cat veniturile si timpul liber cresc, creste si cererea, si invers. Pe de alta parte, influenta timpului liber trebuie corelata cu veniturile deoarece, daca timpul liber creste dar veniturile scad, cererea de servicii va scadea.

Oferta de servicii influenteaza direct cererea deoarece cu cat oferta este mai diversificata, cresc posibilitatile de alegere si la fel cererea de servicii.

Aparitia de servicii noi induce clientilor nevoia de a achizitiona serviciile respective. Ex : telefonia mobila, calculatorul.

Tarifele

Cu cat tarifele sunt mai ridicate, cu atat cererea scade. Exceptii : uneori tariful este asociat de client cu calitatea.

Concurenta

Concurenta intre servicii, bunuri si self-service influenteaza cererea de servicii care pot fi substituite in consum cu bunuri sau self-service.

Aceasta substituire intervine mai ales in cazul in care puterea de cumparare a populatiei este mai redusa sau in cazul in care tarifele serviciilor sunt prea ridicate.

1. b. Demografici

-              numarul populatiei

-              structura populatiei.

1. c. Sociali

-       structura populatiei pe medii (urban si rural)

-       mobilitatea populatiei (are ca consecinte cresterea turismului si a exigentelor consumatorilor care compara serviciile nationale cu cele prestate in alte tari).

-       cresterea ponderii femeilor care lucreaza.

1. d. Psihologici

Preferintele, gusturile, inclinatiile consumatorilor care determina ca cererea sa difere foarte mult.

1. e. Conjuncturali

1. 2. Factori care influenteaza cererea de servicii pentru intreprinderi
2. cresterea complexitatii mediului intern al intreprinderii

Aici includem : progresul tehnic (echipamentele), cresterea vitezei de reinnoire a productiei, cercetarea dezvoltarea, perfectionarea personalului, studierea pietelor;

1. cresterea complexitatii mediului extern al intreprinderii

Aici includem : tendinta de globalizare a economiei, tendinta de diferentiere si specializare a pietelor.

1. 3. Factori care influenteaza cererea de servicii pe plan international.

-       cresterea liberalizarea comertului international care conduce la cresterea cererii de servicii complementare (transport, asigurari si reasigurari internationale, servicii bancare)

-       expansiunea activitatilor sociale multinationale si transnationale care conduce la cresterea cererii pentru servicii financiare, transfer de tehnologii, etc.;

-       cresterea veniturilor populatiei si modificarile in structura consumului care conduc la cresterea turismului international.

Strategiile de industrializare si substituire a importurilor utilizate de unele tari in dezvoltare care duc la cresterea cererii de servicii pentru constructii, consultanta, transfer de tehnologii.

1. III. Metode de studiere a cererii de servicii

1. A. pe piata interna
   1. indirecte : cercetarile de birou (desk research ; evidente statistice) :

-       metoda sporului mediu :

-       metoda indicelui mediu :

-       metoda de trend

-       metode de corelatie

1. directe : cercetarile de teren (field research). Permit obtinerea unor informatii care nu pot fi obtinute din evidentele statistice (motivatia cererii, intentiile de cumparare, gradul de satisfacere al nevoii). Metode :

-       sondajul

-       ancheta selectiva

-       observatia

-       panelul de consumator (unitati).

1. B. pe piata internationala
   1. a. indirecte
   2. b. directe.

In plus fata de piata interna, apare metoda estimarii prin analogie. Consta in compararea pietelor a 2 tari pe baza raportului intre un indicator economic global din tarile respective (tara A si tara B).

CAP. I.  Analiza evolutiei serviciilor alese in Romania in perioada (cel putin 5 ani, ultimul an fiind anul 2000)

I.1. Analiza dinamicii serviciilor

II.2. Analiza locului serviciilor in ansamblul sectorului tertiar si in ansamblul ec.

• La I.1. se vor alege 2, 3 indicatori semnificativi pentru domeniul ales, dintre care cel putin unul sa fie valoric (expr in lei).
• Pentru analiza dinamicii se va analiza algoritmul de calcul (pag 87 – caretea de exercitii).
• Se vor elabora grafice care sa evidentieze evolutia indicatorilor si se vor interpreta ec evolutiile (rezultatele centralizare in tabele).
• Pentru indicatorul valoric analiza se va realiza si in preturi constante (preturile anului de baza). Pentru aceasta este necesar sa se transforme datele privind indicatorul respectiv, din preturi curente in preturi constante. Acest lucru se poate realiza prin 2 metode (extrapolarii sau met deflatiei)
• Pentru a aanaliza met extrapolarii sunt necesare date privind dinamica indicatorului respectiv in preturi constante.

ANUARUL STATISTIC

EX: metoda extrapolarii

Sursa anuarul statistic.

ex: metoda deflatiei – se utilizeaza indicii preturilor de consum la servicii:

Y”₉₇ =

Y”₉₈ =

I_P = indicele preturilor de consum la servicii

Y ’₁ = volumul serviciiloe de hotelarie si restauratie in preturi constante

I_Q = indicii de dinamica la hotelarie si restauratie

!!! Se foloseste o metoda sau alta nu ambele.

• la I.2. Analiza locului.

-       se aleg 2, 3 indicatori pentru care se va calcula ponderea domeniului ales in total serviciile si in total ec. Pentru primul si ultimul an al perioadei. Exemplu de indicator: populatia ocupata, PIB, valoarea adaugata bruta, investitii, imobilizari, etc.

-       Se vor face grafice de structura (pie)

CAP. II. Analiza corelatiei intre evolutia serviciilor si evolutia de ansamblu a ec.

• Se vor alege 2 perechi de indicatori, dintre care unul sa exprime evolutia domeniului ales iar celalalt sa exprime evolutia de ansamblu a ec. (ex. PIB in preturi constante, evolutia castigului salarial real, rata inflatiei, a somajului)
• Pentru a masura intensitatea corelatiei se vor calcula coeficientii de corelatie (simpla /  a rangurilor Spirman si Kendal)
• Se vor interpreta ec rezultatele.

CAP. III. Comparatie intre dezv serviciilor alese in Romania si in alte tari.

(libertate la alegerea ind)

• compararea se poate face si in profil teritorial adica intre 2 orase din tara

CAP. IV Previziunea evolutiei serviciilor pentru urmatorii 2, 3 ani

• se vor alege 2 indicatori semnificativi pentru domeniul ales si pt fiecare indicator se vor utiliza cel putin 2 metode de ajustare, dintre care se va alege metda cea mai buna cu care se va realiza previziunea
• se va calcula abaterea mediei patrate a seriei ajustate fata de seria reala.

• daca se face previziunea pentru ind valoric se ia in considerare seria de date in preturi constante.

Ex:

(1-1)

A_i = nr de arii

Y₁ = val din primul an

Y_n = valoarea din ultimul an

n = nr. de ani

V = coeficientul de variatie

= Y ajustat

Metoda Indicelui Mediu

Metoda Trendu-ului = ecuatia dintre piete

Y = ax+b sau a+bx

b =

a =

x = timp

Pentru a vizualiza si formulele puteti descarca fisierul in format word, accesand linkul: cererea de servicii

1. Conceptul de serviciu si sector tertiar / al serviciilor
2. Caracteristicile serviciilor
3. Evolutia gandirii economice despre servicii.

1. 1. Conceptul de serviciu si sector tertiar / al serviciilor

Asistam in prezent pe plan mondial la trecerea la un nou tip de societate pe care specialistii o caracterizeaza cu denumiri diferite cum ar fi:

-          societate post industriala (Daniel Bell – Harvard)

-          societate neo industriala (Jonathan Gershuny)

-          al treilea val (Alvin Toffler)

-          informationala

-          a cunoasterii, etc.

Indiferent de denumire, majoritatea specialistilor sunt de acord ca noua societate va fi bazata pe servicii. Acest fapt este deja o realitate in tarile dezvoltate unde ponderea serviciilor in ocuparea fortei de munca si in crearea PIB-ului este de 60 – 70 % si chiar peste 70 % (SUA, Marea Britanie, Canada).

Comparativ cu Romania, ponderea serviciilor in ocuparea fortei de munca este de ~ 30 – 35 % iar in crearea PIB-ului de 45 – 50 %.

In ultimele decenii a crescut si ponderea serviciilor in comertul mondial ajungand in prezent la 30–35 %.

Aceasta crestere a facut ca in 1985 problema serviciilor sa fie inclusa pentru prima data in cadrul negocierilor comerciale multilaterale realizate sub auspiciile GATT (Acordul General pentru Tarife si Comert).

In urma acestor negocieri care au durat 10 ani s-a incheiat prima data un acord general pentru comertul cu servicii.

Dezvoltarea practica a serviciilor a dus si la amplificarea preocuparilor teoretice privind economia serviciilor, intre care se numara si definirea conceptului de serviciu si de sector tertiar.

Definirea serviciilor este o problema dificila datorita extremei diversitati respectiv eterogenitati a serviciilor. Totusi exista foarte multe definitii ale serviciilor dar nici una dintre ele nu este pe deplin satisfacatoare.

Cele mai multe definitii enunta una sau mai multe caracteristici ale serviciilor care le deosebesc de produsele materiale.

Cele mai folosite / cunoscute definitii sunt urmatoarele:

• “Serviciile sunt acele activitati economice ale caror rezultate nu se materializeaza obligatoriu in produse cu existenta de sine statatoare”.

Aceasta definitie nu este pe delin acceptabila deoarece exista si servicii cu rezultate tangibile, cum ar fi : alimentatia, publicitate, service, servicii cinematografice, etc.

• una din definitiile cele mai apreciate in literatura de specialitate este cea data de economistul Theodor Peter Hill : “Schimbari in conditia unei persoane sau a unui bun, realizate pe baza comenzii beneficiarului”.

Spre deosebire de productia de bunuri materiale care nu implica participarea beneficiarului / consumatorului, productia de servicii se caracterizeaza tocmai prin participarea directa a consumatorului la prestarea serviciilor”.

“servuctie” = productie de servicii

“prosum / prosumator” = producatorul e in acelasi timp si producator si consumator (Toffler).

Si aceasta definitie (T.P.Hill) a fost criticata pentru ca nu exista intotdeauna comanda si nu presupune intotdeauna un schimb.

• Specialistii in marketing pun accentul in definirea serviciilor pe avantajele si satisfactiile pe care acestea le ofera consumatorului dar (adauga Kotler) fara sa presupuna un transfer de proprietate asupra unui bun material.
• Multi economisti utilizeaza asa numita definitie “negativa”a serviciilor : “serviciile sunt acele activitati economice care nu sunt nici agricultura, nici industrie, nici constructii”.

Definirea sectorului tertiar cuprinde 2 abordari:

1. ansamblul unitatilor economice care au ca activitate principala prestarea de servicii : hotel, restaurant, agentie de turism, transport pe cablu, etc. Aceasta acceptiune corespunde notiunii statistice de ramura (definitia turismului este aceeasi cu diferenta ca se specifica ca serviciile sunt turistice).
2. are o interpretare mai larga : “ansamblul de meserii de natura serviciilor exercitate fie in intreprinderile specializate (de servicii) fie in intreprinderile industriale / agricole.

1. 2. Caracteristicile serviciilor

Reprezinta trasaturile definitorii ale serviciilor care le deosebesc de bunurile materiale.

Ele sunt specifice asa numitelor “’servicii pure” sau “servicii adevarate” existand numeroase exceptii de la aceste caracteristici.

Caracteristici:

1. A. Nematerialitatea

Efectele serviciilor nu pot fi percepute cu ajutorul simturilor adica sunt intagibile, nu pot fi incercate, gustate, vazute, etc.

Are consecinte importante asupra comercializarii serviciilor atat pe piata interna cat si pe cea externa.

Astfel, evaluarea serviciilor de catre client este mai dificila si adesea subiectiva. Este motivul pentru care specialistii in marketing incearca sa “tangibilizeze” serviciile adica sa le faca vizibile pentru consum.

Metode utilizate in acest scop:

-          recunoasterea categoriei (stelelor)

-          publicitate : pliante, brosuri, reclame

-          atitudinea, comportamentul, tinuta personalului

-          aspectul exterior si interior al hotelului

-          pretul / tariful practicat.

In cazul serviciilor un pret scazut este asociat cu o calitate slaba a serviciilor, si invers, un pret ridicat este asociat cu o calitate superioara a serviciilor.

De aceea concurenta prin pret se manifesta diferit in cazul serviciilor fata de piata bunurilor materiale. Un pret scazut nu conduce intotdeauna la cresterea cererii.

In absenta restrictiilor materiale, fiecare producator de servicii poate sa-si conceapa produsele intr-o maniera proprie, originala si sa se diferentieze in acest fel de ceilalti concurenti detinand astfel pe piata o mica putere de monopol.

Tipul de piata respectiv cu multi concurenti dar cu productie diferentiata se numeste concurenta monopolistica.

Pe plan international, nematerialitatea face ca unele servicii sa nu fie comercializate ca atare in strainatate. Ele trebuie sa fie furnizate “in situ” (pe loc). Aceasta presupune deplasarea in strainatate a factorilor de productie si anume forta de munca si capitalul.

In prezent exista anumite restrictii in deplasarea libera a factorilor de productie in strainatate dar tendinta este de liberalizare adica de libera circulatie peste granite a persoanelor, capitalurilor, bunurilor.

1. B. Nestocabilitatea (perisabilitatea)

Nefiind materiale, serviciile nu pot fi nici stocate, pastrate in vederea unui consum ulterior. Aceasta caracteristica are consecinte mai ales asupra echilibrului intre cerere si oferta pe piata serviciilor.

Daca la un moment dat oferta este mai mare decat cererea pot apare consecinte:

-          scade tariful

-          se diversifica serviciile

-          pierderi de resurse materiale, umane, informationale.

Iar daca la un moment dat oferta este mai mica decat cererea pot apare consecinte:

-          creste tariful

-          calitatea scade

-          apar cereri nesatisfacute.

1. C. Nedurabilitatea

Aceasta inseamna ca serviciile nu pot fi acumulate si este motiuvl pentru care o buna perioada de timp serviciile au fost considerate neproductive. In prezent, aceasta conceptie s-a schimbat, serviciile fiind considerate productive chiar daca efectele lor nu sunt in toate cazurile materiale si prin urmare durabile.

Serviciile au efecte pe termen lung si in acelasi timp contribuie chiar daca indirect, la crearea avutiei materiale.

Ex : turismul, invatamantul, sanatatea.

1. D. Inseparabilitatea serviciilor de prestator si consumator.

Fata de prestator – face ca in domeniul serviciilor, factorul principal de productie sa fie munca ; de calitatea prestarii muncii depinde calitatea serviciilor oferite.

Fata de consumator – in unele cazuri se preia in totalitate serviciul (ex : autoservirea).

1. E. Simultaneitatea productiei si consumului

Efectele serviciilor se consuma chiar in momentul producerii. Din acest motiv, exista un risc mai mare din partea clientului in legatura cu achizitionarea serviciului comparativ cu un bun material deoarece serviciul odata cumparat nu mai poate fi returnat. Pentru reducerea acestui risc, consumatorul trebuie sa fie informat in prealabil prin publictatea formala sau neformala (orala).

Deasemenea, tot datorita acestor caracteristici, pentru multe servicii, vanzarea directa producator – consumator reprezinta unicul canal de distributie.

Aceasta inseamna ca un producator nu isi poate oferi simultan serviciile pe mai multe piete.

Are implicatii asupra alegerii localizarii unitatii. Astfel, amplasarea unitatii influenteaza in mare masura succesul afacerilor.

1. Eterogenitatea

Reprezinta variabilitatea serviciilor. Se regaseste atat la nivelul sectorului tertiar cat si la nivelul fiecarui serviciu in parte. La nivelul sectorului tertiar, acesta este compus din ramuri foarte diferite, unele avand mai ales profil economic iar altele profil social.

Profil:

-          economic : comertul, transporturile, depozitarea, serviciile bancare, proiectare, etc.

-          social : organizatiile non profit, cultura, invatamant, sanatate, religie, etc.

La nivelul fiecarui serviciu, diversitatea se datoreaza particularitatii prestatorilor, consumatorilor conditiilor in care se presteaza serviciile.

Alte caracteristici:

-          lipsa proprietatii asupra unui bun material

-          pretul serviciilor este un pret al cererii, adica clientul face o alegere (cumpara sau face el singur serviciul respectiv).

1. 3. Evolutia gandirii economice despre servicii

Analiza gandirii economice despre servicii o putem etapiza pe 3 perioade:

-          sec. XVII – XVIII

-          sec. XIX

-          sec. XX – XXI.

3.1 sec. XVII – XVIII

Serviciile nu sunt tratate distinct ci impreuna cu bunurile materiale.

Un prim curent de idei e reprezentat de mercantilisti. Ei considerau ca bogatia e reprezentata de aur, iar activitatile care contribuie cel mai mult la crearea bogatiei sunt (de ex) : comertul peste mari, transporturile maritime. Prin urmare putem spune ca ei au sustinut importanta serviciilor deoarece comertul si transportul fac parte din ramura serviciilor.

Tot in aceasta perioada sunt de remarcat ideile lui William Petty si Gregory King. Ei sunt primii economisti care au analizat contributia diferitelor categorii ale populatiei la producerea bogatiei. In acest sens ei impart populatia in 2 categorii:

1. a. cei care produc si au venit. Se includ : taranii, artizanii (mestesugarii), negustorii (comerciantii), soldatii, marinarii, etc.
2. b. cei care nu produc si nu au venit si traiesc pe seama celor care produc. Se includ : preoti, invatatori, muzicanti, artisti, etc.

Ei includ in prima categorie atat profesiuni de natura materiala cat si profesiuni din domeniul serviciilor (marinari, soldati).

Adam Smith

El imparte munca in:

-          productiva

-          neproductiva.

El considera ca munca este productiva atunci cand este creatoare de valori si profit.

Serviciile in general sunt considerate neproductive (de Adam Smith) deoarece efectele lor se pierd chiar in momentul producerii lor. Totusi el considera comertul ca fiind o activitate productiva deoarece esenta comertului este de a cumpara ieftin si a vinde la un pret mai mare.

3.2 sec. XIX

Gandirea economica despre servicii il are ca autor pe Adam Smith.

O parte din autori sunt de acord cel putin partial cu ideile lui Adam Smith iar altii se situeaza pe o pozitie opusa.

Din prima categorie il amintim pe J.St. Mill iar din a doua pe J.B. Say.

J.St. Mill

Imparte utilitatile create de servicii in 3 categorii:

1. utilitatile incorporabile in obiecte
2. utilitatile fixate asupra persoanei
3. utilitatile volatile (nu se incorporeaza).

El considera ca numai serviciile din prima categorie sunt productive. Totusi el are si o conceptie pozitiva : aceea despre munca indirect productiva, adica acele activitati care contribuie indirect la crearea utilitatilor.

J.B. Say

Considera ca serviciile sunt productive deoarece ele au valoare de schimb, se cumpara si se vand.

Face legatura intre servicii si capitalul uman subliniind importanta muncii in prestarea serviciilor.

In acest sens, el considera cheltuielile facute cu pregatirea fortei de munca drept investitii in capitalul uman.

3.3 sec. XX – XXI

Sunt prezente in principal 2 curente anume cele referitoare la:

1. societatea post-industriala
2. societatea neo-industriala.

Principalul reprezentant al teoriilor despre societatea post-industriala este Daniel Bell care a scris o carte intitulata chiar “The Coming of Post Industrial Society”.

Potrivit ideilor lui, societatea post-industriala se caracterizeaza prin 4 trasaturi mai importante:

1. este o societate bazata pe servicii, fapt demonstrat de preponderenta serviciilor in ocuparea populatiei in tarile dezvoltate economic;
2. preponderenta clasei profesionistilor formata din specialisti, de regula cu calificare superioara, angajati sau liber profesionisti;
3. este o societate bazata pe stiinta, iar organizarea activitatilor pe baze stiintifice reprezinta principala problema a societatii post-industriale;
4. trecerea de la un model economic la unul social de gestiune a societatii. Aceasta trecere se bazeaza pe faptul ca in societatea post-industriala predomina IMM-urile, in care oamenii sunt mai importanti decat masinile.

Deasemenea el spune ca munca este mult mai umana datorita promovarii sistemelor moderne de conducere, a implicarii angajatilor in luarea deciziei.

1. Caracteristici si tendinte in evolutia ofertei de servicii.

In sens generic, oferta de servicii poate fi definita ca fiind productia destinata comercializarii pe piata, dar datorita nematerialitatii serviciilor, oferta de servicii nu poate imbraca pe piata forma concreta a stocurilor de marfuri si respectiv a intrarilor de marfuri in parcursul unei perioade.

Oferta de bunuri pe 2009 imbraca forma stocului initial 2009+ intrarile din 2009 = rulajul 2009+stoc. Final 2009 (balanta circulatiei marfurilor)

In sens specific, oferat de servicii = capacitatea organizatorica a prestatorilor de a furniza servicii pe piata in anumite conditii de calitate si termene de realizare.

• prima caracteristica deriva chiar din definitia ei in sens specific, astfel din oferta de servicii distingem :

-          baza tehnico-materiala

-          capitalul financiar

-          resurse umane/naturale/antropice

-          informatii

-          produsele = servicii propriu-zise

-          clientul (care participa la crearea serviciilor)

• unele componente ale ofertei de servicii sunt mai rigide si nu se pot modifica pe termen scurt, altele sunt mai flexibile si se pot adapta la cerintele clientilor
• dimensionarea ofertei de servicii de regula se face in conditii de probabilitate a manifestarii cererii in multe cazuri, dimensionarea ofertei se face la nivel maxim al cererii, rezultand un grad mai mic de utilizare a capacitatilor de productie in perioada in care nivelul cererii este mai redus.

Pentru a lua cea mai buna decizie legata de dimensionarea ofertei in conditii de probabilitate a manifestarii cererii (in conditiile de risc) se pot utiliza mai multe metode :

1. Metoda sperantei matematice

x_i = nivelul cererii

F_i = probabilitatea de manifestare a nivelului x_i al cererii (frecventa) dimensionarea ofertei se va face la nivelul cererii, exprimat prin calculul sperantei matematice, nivel care are probabilitatea cea mai mare de a se realiza

1. Metoda maxi-min = maximizarea minimului de rezultat

Rezultatul = venituri – cheltuieli

Se inventarieaza mai multe niveluri ale dimensionarii ofertei de servicii in diferite conditii de manifestare ale cererii. Pentru fiecare varianta se determina rezultatul minim, iar dintre rezultatele minime se alege cel mai mare (manager prudent si pesimist).

1. Metoda mini-max = minimalizarea regretului maxim. Regretul in economie se manifesta pentru pierderea de profit si se poate calcula ca diferenta intre rezultatul actiunii efectiv intreprinse si rezultatul actiunii optime.

Aplicatie – Tema 1 – pag 33

x_i A_i

x₁ = 400 buc                  A₁ = 400 buc

x₂ = 1000 buc                A₂ = 1000 buc

x₃ = 2000 buc                A₃ = 2000 buc

Probabilitatea ca cererea sa fie   400 buc = 25%

1000 buc = 45%

2000 buc = 30%

Se foloseste metoda sperantei matematice

I. = x₁F₁ + x₂F₂ + x₃F₃ =

= 400 x 25% + 1000 x 45% + 2000 x 30% = 1150 buc

II. C_ij = x₁ × P_{ret vz} – A_i × P_{ret cump}

C_ij = consecinta actiunii A_j in conditiile cererii x_i

III.

TEMA  – PAG 33 – TEMA 3

I.  = 8 × 0.20 +9 × 0.15 +10 × 0.25 +11 ×0.3 + 12 × 0.1 = 9.95 => 10 calculatoare

II.

III.

Tendinte in evolutia ofertei de servicii

1. Cresterea ofertei de servicii in ritmuri superioare ofertei de bunuri materiale. Acest lucru este demonstrat de preponderenta serviciilor in PIB in tarile dezvoltate ec, unde serviiile contribuie cu peste 70% la crearea PIB.
2. Asociere-disociere. Se manifesta atat fata de oferta de bunuri materiale cat si in cadrul ofertei de servicii. Asocierea ofertei de servicii cu oferta de bunuri materiale reprezinta in conditiile actuale o strategie folosita din ce in ce mai mult de catre intreprinderi din diferite domenii pentru a-si depasi concurentii, pentru a-si atrage clientii si a spori vanzarile.

Pe de alta parte se manifesta tendinte de disociere a ofertei de servicii fata de bunurile materiale constand in producerea si comercializarea serviciilor de catre firme specializate. Exemplul clasic in aceasta privinta este productia de soft, la inceput programele fiind comerciale odata cu calculatoarele, ca simplu mod de utilizare. Pe masura dezvoltarii informatiilor, productia de soft s-a autonomizat fata de productia de calculatoare.

Aceste tendinte sunt valabile si pentru sectorul serviciilor inregistrand atat tendinte de a oferi pachete de servicii cat si o tendinta de specializare a elementelor componente ale ofertei.

In turism aceasta tendinta de asociere poate fi ilustrata din ponderea tot mai mare a asa numitelor «inclusive tour» – voiaje forfetare care includ intreg pachetul de servicii pretul fiind unul global. De regula acest pret global este mai mic decat suma preturilor serviciilor componente.

Ca exemplu de disociere, in cadrul ofertei de servicii putem da servicii de catering (mai ales transp aeriene)

1. O alta tendinta este cea de standardizare, paralel cu cea de diferentiere a serviciilor. Elaborarea unor norme, standardde in domeniul productiei de servicii este necesara in primul rand pentru a asigura calitatea lor si a proteja in acest fel consumatorii. Standardizarea permite de-asemenea cresterea productivitatii muncii angajatilor si eficienta ec superioare. Diferenta permite o adaptare mai buna a acesteia la cerintele din ce in ce mai ridicate.
2. Cresterea calitatii serviciilor care este favorizata de progresul stiintific si tehnic si de inovatiile tehnologice dinc e in ce mai importante.

Valoarea adaugata in sectorul serviciilor

Ca formula generala valoarea adaugata se calculeaza ca diferenta intre productia globala si consumul intermediar.

PG = este reprezentat de incasarile intreprinderii de servicii si ea reprezinta la randul ei un produs intre cantitatea prodctiei globale si pretul unitar de vanzari al productiei globale

PG = Q_PG x P_PG – Q_CI x P_CI

CI = cumpararile de marfuri, bunuri, servicii de la terti pentru realizarea productiei globale

VA la nivelul fiecarei intreprinderi sta la baza calcularii la nivel macroeconomic a PIB.

La nivelul intreprinderii VA imbraca urmatoarele forme :

-          cheltuieli cu forta de munca (salarii, impozite, etc)

-          cheltuieli cu amortizarea

-          dobanzile

-          profitul net, impozitul/profitul, dividendele

In domeniul serviciilor, calcularea VA este afectata de existenta serviciilor non-market care nu au un pret stabilit pe piata in principal pe baza raportului cerere oferta.

Unii specialisti propun calcularea VA pentru aceste servicii prin comparatie cu pretul acestora atunci cand sunt furnizate pe piata. Pentru o analiza cat mai corecta a evolutiei VA, aceasta trebuie calculata atat in preturi curente cat si in preturi comparabile sau constante. In acest scop se pot utiliza doua metode :

1. Metoda extrapolarii
2. Metoda deflatiei – simpla si dubla

1. Extrapolare simpla si dubla. Se pleaca de la datele perioadei de baza care se extrapoleaza cu indicii de cantitate sau de volum.

In cazul extrapolarii simple se utilizeaza fie indicii de cantitate ai productiei globale fie indicii de cantitate ai CI.

In cazul extrapolarii duble – fiecare indicator care intervine in cazul VA, se extrapoleaza cu indicele propriu de cantitate.

VA₀ = PG₀ – CI₀ = Q_PG0 x P_PG0 –Q_CI0 x P_CI0

VA₁ = PG₁ – CI₁ = Q_PG1 x P_PG1 –Q_CI1 x P_CI1

VA’₁ = VA₀ x

VA’’₁ = VA₀ x

Extrapolare dubla

VA’’’₁ = PG₀ x  - CI₀ x

In caz de deflatie se pleaca de la datele perioade curente care se deflateaza cu indicele de pret.

Deflatia simpla se foloseste fie indicele de prêt al PG fie I_CI

Deflatia dubla – fiecare indice se deflateaza cu indicele propriu.

Ds

=

=

Dd

Si in tara noastra la VA se calculeaza TVA. Potrivit reglementarii existente pena in prezent exista operatiuni impozabile cu TVA si operatiuni scutite de TVA.

Operatiuni scutite :

-          invatamant , include si pe cel privat

-          sanatate

-          culturale

-          transport urban

-          carti, TV, radio

Operatiuni impozabile:

-          2 cote de TVA 19% si 0% (export)

Exista mai multe forme de TVA :

-          colectata

-          deductibila

-          plata = TVA c – TVA d

1. I.    Semnificaţii, structură, organizare
2. II.    Caracterizarea principalelor categorii

I. Serviciile pentru producţie cuprind ansamblul serviciilor utilizate ca factori intermediari de producţie, de aceea mai sunt denumiţi şi servicii intermediare.

Sfera serviciilor pentru producţie poate fi structurată în 4 grupe după criteriul situării lor faţă de timpul desfăşurării producţiei de bunuri.

• Servicii situate în amonte de producţie:

-       cercetare, dezvoltare, proiectare;

-       studii de fezabel şi evaluarea riscului;

-       concepţia şi elaborarea produselor;

-       studii de piaţă;

-       consultanţă în domeniul afacerilor şi management;

• Servicii prestate în timpul producţiei:

-       cele de inginerie;

-       controlul tehnic al calculelor;

-       testarea produselor;

-       repararea + întreţinerea utilajelor;

• Servicii desfăşurate în paralel cu producţia:

-       leasing;

-       factoring;

-       consiliere, contabilitate financiară juridică;

-       recrutarea, formare personal;

• Servicii situate în aval de producţie:

-       publicitate;

-       transport;

-       service;

Evoluţia serviciilor de producţie

Sporirea ponderii serviciilor pentru întreprinderi în ocuparea populaţiei şi în total cheltuielile de producţie şi desfacere reprezintă cea mai spectaculoasă modificare din structura sferi serviciilor în ultimile decenii.

Istoria modernă a serviciilor pentru producţie poate fi prezentată ca succesiune a 3 valuri, corespunde satisfacerii unor funcţii distincte ale producătorilor.

Primul val – perioada interbelică în SUA, 1950-1960 ->pentru Europa Occidentală a constat în apariţia şi dezvoltarea serviciilor cu rol periferic pentru producţie (consultanţă, studii de producţie, publicitate…).

Al doilea val – 1965-1975 se caracterizează prin tendinţa de externalizare a serviciilor pentru producţie, respectiv de organizare a lor în cadrul unor întreprinderi specializate.

Al treilea val – se desfăsoară şi în prezent = dezvoltarea aşa numitelor servicii avansate de producţie bazate pe tehnici moderne ale informaticii şi telecomunicaţiei. Multe din aceste servicii se caracterizează prin prefixul „ tele” telebanking, telematica= prelucrarea + transmiterea la distanţă a datelor teleshoping.

Alături de creşterea serviciilor pentru producţie se constată tendinţa de diversificare a acestora în ţările dezvoltate fiind identificate peste 300 tipuri de servicii pentru producţie. Caracteristica acestor servicii diverse este gradul lor mare de specializare.

Exemplu: firmele de leasing sunt specializate pentru închirierea de maşini + echipament, apartament de birou, localuri…..

Multe dintre serviciile pentru întreprindere au un  caracter original, apariţia şi dezvoltarea lor demonstrează caracterul dinamic al cererii de servicii.

În rândul acestor servicii originale:

Servicii furnizate de incubatoare sau pepinierede afaceri. Oferă servicii pentru mici întreprinderi punându-le la dispoziţie un sediu şi minim de echipamente.

Centre de formare şi educare a bărbaţilor pentru asigurarea unui comportament normal în relaţii profesionale cu femeile.

Organizarea serviciilor pentru producţie:

1. Desfăşurarea serviciilor de producţie în cadrul unor compartimente specializate ale întreprinderii (cercetare-dezvoltare, marketing, aprovizionare şi desfacere, resurse umane…). Această soluţie = soluţia integrării.
2. Organizarea şi desfăşurarea serviciilor pentru producţie în cadrul unor întreprinderi specializate în exteriorul întreprinderii. Aceasta este soluţia externalizării serviciilor de producţie.
3. Întreprinderea îşi produce singură serviciile dar într-o entitate autonomă, de exemplu o filială a ei=soluţia qvasi-integrării.
4. Întreprinderea să utilizeze simultan soluţia internalizării şi cea a externalizării în funcţie de anumiţi factori şi înprejurări concrete. Este cazul serviciilor de informatică.

II. Caracterizarea principalelor categorii de servicii pentru producţie

-       Comerţul + transporturile

-       Leasingul + factoringul

Comerţul

Importanţa comerţului pentru orice ţară este demonstrată de faptul că deţine ponderi semnificative în creearea producţiei PIB indiferent de gradul de dezvoltare economic a ţărilor.

10-20% contribuie comerţul la creearea PIB în toate ţările.

Ca urmare a caracterului pronunţat personalizat al muncii în această ramură îşi găsesc ocupaţie permanentă sau ocaziţională un număr mare de persoane care reprezintă în general între 7-12% din totalul populaţiei active.

În mod deosebit trebuie subliniat rolul comerţului extern în economia unei ţări. Astfel exportul reprezintă una din cele mai importante moduri de valorificare a producţiei unei ţări şi de echilibrare a balanţei de plăţi externe.

Importul = o sursă de diversificare şi de completare a ofertei interne de bunuri de producţie sau de consum.

Exporturile mondiale de bunuri şi servicii îl deţin ţările dezvoltate economic dintre care se remarcă SUA, Germania, Japonia, Franţa,  Marea Britanie.

Ţările foste socialiste deţin pondere în comerţul mondial. România situându-se pe unul din ultimele locuri cu o pondere de 0.1% export şi 0.2% la importuri, balanţa comercială fiind deficitară.

Comerţul este animat de numeroase transformări, chiar revoluţionare. Tendinţe de concentrare a acţiunilor comerciale în întreprinderi din ce în ce mai mari aşa numite uzine de distribuţie îi corespunde o politică de grupare voluntară şi de asociere a micilor comercianţi pentru a face faţă concurenţei întreprinderii gigant.

Exemplu: lanţurile voluntare care reunesc grosişti+ detailişti

cooperativele de comercianţi – mai ales detailişti

franciza – permite utilizarea mărcilor şi a metodelor de comercializare de renume international.

Revoluţionarea în comercializarea produselor

- prin comerţul electronic prin internet. Include o gamă largă de servicii incluzând cataloage electronice, sisteme suport pentru comerţul cu mărfuri şi servicii, sisteme suport pentru logistică şi tranzacţii.

Avantajele principale:

-       creşterea semnificativă a vitezei de comunicare;

-       reducerea unor posturi;

-       întărirea relaţiei cu clienţii;

-       comoditatea efectuării cumpărăturilor;

Comerţul electronic presupune schimbări în organizarea companiilor, un management diferit şi exigenţe sporite în ceea ce priveşte calculul serviciilor.

Exemplu: importanţă deosebită capătă livrarea produselor (viteza şi calitate).

După estimările specialistilor comerţul electronic a crescut pe plan mondial 60 miliarde USD- 1998 la 1500 miliarde USD -2002.

Mai mult de 2/3 din această valoare=afacerile dintre firme.

Transporturile

Au un rol economic deosebit de important cât şi un rol social legat de nevoile de deplasare şi comunicare ale oamenilor. Acţiunile de transport îndeseobi feroviare şi aeriene sunt intensive în capital cerând investiţii masive accesibile marilor corporaţii. Transporturile oferă posibilităţii de economii de scală existând o proporţie mare a costurilor fixe care distribuite pe un număr mare de utilizări determină reducerea costurilo unitare.

În aproape toate ţările, transporturile deţin o pondere importantă în crearea PIB, care variază

3-7%.

Pentru România, în anul 2000, ponderea transporturilor în crearea PIB a fost 6.4% iar în ocuparea populaţiei 3.8%.

Declinul accentuat al producţiei industriale şi agricole a determinat scăderea numărului de mărfuri transportate de la 2200 mil tone în 1990 la ~ 360 mil. tone în 2000 (84%), iar parcursul mărfurilor (t/km) a scăzut  de la 200 miliarde km 1990, la 42 miliarde km în 2000.

Principalele forme de transport

Transporturile rutiere de persoane şi de mărfuri sunt realizate de un număr mare de întreprinderi M şi M; în majoritatea ţărilor tarifele pentru aceste transporturi sunt liberalizate.

Transporturile rutiere de mărfuri au o serie de avantaje:

-       mobilitatea deosebită, autovehiculele nefiind legate de instalaţii fixe;

-       se pot aplica tehnologii moderne: paletizarea şi containerizarea evitându-se transbordările pe parcurs, evitându-se manipulările costisitoare pierderile cantitative / calitative;

-       specializarea mijloacelor de transport existând în acest sens autovehicule speciale pentru produsele perisabile, congelate, fragile;

-       autovehiculele pot fi redirijate pe parcurs în funcţie de conjunctura pieţei sau alte considerente.

Dezavantajele transporturilor rutiere:

-       capacitatea de transport relativ redusă în raport cu cel feroviar şi naval ceea ce determină costuri speciale pe t/km de câteva ori mai ridicate;

-       eficienţa transportului auto se realizează mai ales pe distanţe mici;

-       este afectat de criza energetică pe plan mondial.

In Romania transporturile rutiere detin ponderea pe plan mondial in volumul marfurilor transportate dar nu si in parcursul marfurilor transportate. In 2000 – ponderea este de 74% in volumul marfurilor trnasportate, dar numai 34% in parcursul marfurilor.

Transportul rutier detine o pondere importanta si in transportul de persoane atat in interiorul localitatilor cat si la nivelul national si international datorita avantajelor sale in mare parte asemanatoare cu cele mentionate la transportul de marfuri.

In transportul interurban si international de pasageri in Romania transportul rutier detine ponderea cea mai mare in numarulpasagerilor transportati, 63% in 2000 dar nu si in parcursul pasagerilor unde sunt 36%.

Transporturile feroviare de marfuri si persoane sunt efectuate de companii mari, multe dintre ele apartinand statului.

Dintre avantaje :

-       deplasarea marfurilor in partizi marei, indeosebi a marfurilor de mare volum (minereuri, carbuni…)

-       viteza mare datorita caruia timpul de transport este redus

-       costul mai scazut rutier si cel aerian

Dezavantaje:

-       nu asigura intotdeauna transportul direct de la beneficiar necesitand combinarea mai multor forme de transport – cresc astfel costurile

-       eficienta transportului feroviar apare corespunzatoare numai pe distante mari.

In transportul de marfuri transportul feroviar detinea in 2000 in Romania 20% din volumul marfurilor si 43% din parcursul marfurilor.

In transportul de persoane detine ponderea majoritare 54%, pasageri 36%.

Transporturile maritime sunt realizate de un numar foarte limitat de companii, tarifele pentru aceste transporturi sunt discutate la conferinte existand intelegeri la nivel international.

Se constata tendinta de concentrare a activitatii de transport maritim prin gruparea companiilor la nivel international, grupari de capitaluri sau de nave.

Transportul maritim reprezinta modalitatea de transport cea mai ieftina. 70-80% din traficul mondial de marfuri este asigurat de transportul maritim.

In Romania transportul maritim detine locul 3 in privinta parcursului marfurilor.

Transporturile fluviale – pe locul 2 dupa transporturile maritime, fiind de 2-3 ori mai ieftine decat transportul feroviar si mult mai ieftine decat transportul rutier si aerian.

Transporturile aeriene – au cunoscut in perioada postbelica o perioada foarte stabila.

Transporturile aeriene pot fi organizate ca servicii regukate servicii neregulate (charter) servicii de taxi aerian.

Serviciile regulate opereaza pe rute interne sau internationale pe baza orarelor publicate. Din punctul de vedere al proprietatii companiile de transport aerian sunt: private, publice sau cu capital mixt.

Serviciile de charter sunt curse organizate direct evitandu-se opririle intermendiare si schimbarea aparatelor. Ele ofera anumite facilitati de plata.

Serviciile de taxi aerian sunt serviciile charter cu avioane private, 4-18 persoane sunt folosite de oameni de afaceri.

In Romania 2000, transporturile aeriene au detinut 12.5% din sosirile vizitatorilor straini in Romania si 8.4% din plecarile vizitatorilor romani in strainatate.

LEASING-UL

Reprezinta un contract de inchiriere a unui bun mobil sau imobil. Exista mai multe forme de leasing: financiar si operational.

Leasingul financiar presupune ca la sfarsitul perioadei contractului societatea specializata de leasing sa-si recupereze cheltuielile totale adica valoarea echipamentelor si cheltuielile financiare si de asigurare, la care se adauga profitul societatii pe seama chiriei totale incasate. In acest caz valoarea ramasa a bunului inchiriat nu mai prezinta interes.

Leasingul operational nu presupune ca societatea de leasing sa-si acopere cheltuielile si profitul pe seama chiriei. Valoarea ramasa a bunului inchiriat prezinta in acest caz o importanta mult mai mare, bunul fiind revandut altei intreprinderi la un pret care sa-i asigure societatii alaturi de chiriile incasate un profit scontat.

Dezvoltarea leasingului se datoreaza avantajelor pe care le ofera pentru beneficiari:

• asigurarea unei finantare totale a echipamentelor si cheltuielilor adiacente in conditiile unei insuficiente a capitalului propriu.
• Diminuarea bazei impozabile a intreprinderii datorita faptului ca cheltuielile aferente chiriei sunt incluse in costurile de productie
• Posibilitatea de a tine permanent pasul cu tehnica momentului prin inlocuirea echipamentelor uzate moral.

FACTORINGUL

Este preluarea pe baza de contract a unei parti din functiile financiar contabile ale unor intreprinderi de catre o societate de servicii financiare denumite factor.

Societatea factor cumpara toate drepturile intreprinderii cu care a incheiat contractul de factoring, din vanzarea produselor urmand a incasa contra valoarea lor de la clientii acestuia. Practic, dupa primirea documentelor din care rezulta livrarea marfurilor, societatea factor pune la dispozitia intreprinderii furnizor contravaloarea marfurilor rezultatea din documentele de livrare mai putin dobanda calculata la pretul pietei si mai putin un comision care reprezinta 2% din contravaloarea marfurilor.

In  continuare societatea factor recupereaza contra-valoarea marfurilor de la clienti la scadentele stabilite. In caz de neachitare a sumelor societatea factor isi asuma in intregime riscul.

Avantaje:

- rezulta din simplificarea si amplificarea surselor de finantare a intreprinderilor furnizoare, astfel acestea neavand datorii de incasat de la clienti, datorii preluate de societatea factor, dispun de capital cu care pot sa-si reia si sa-si dezvolte productia.

- Simplificarea aparatului contabil al intreprinderii si reducerea pe aceasta baza a cheltuielilor cu caracter administrativ.